Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. – Matei 27:57-60

Perioada în care am lucrat ca stagiară la un centru de sănătate pentru persoane fără adăpost s-a dovedit una dintre cele mai binecuvântate experienţe pe care le-am avut. În acea perioadă, m-am oferit şi ca voluntară la cantina comunitară. A lucra alături de oamenii fără adăpost şi pentru ei mi-a oferit bucurii dincolo de cuvinte. În aceste două locuri, am cunoscut multe suflete care se dedicau trup şi suflet slujirii oamenilor străzii. Două dintre acestea au fost Jord şi Brother Ron.

Timpul petrecut cu aceşti doi bărbaţi era întotdeauna o experienţă înălţătoare şi plină de învăţăminte. Ei trăiau şi respirau ca să ajute persoanele fără adăpost şi nu numai. Ei mi-au oferit o altă perspectivă asupra oamenilor şi naturii umane, care mi-a schimbat modul de a-i sluji pe cei din jur. Am avut parte împreună de multe experienţe semnificative.

Una dintre cele mai impresionante a fost înmormântarea unui bărbat fără adăpost. Nu avea în zonă pe nimeni din familie. Serviciul de înmormântare pentru el a avut loc la cimitirul săracilor, aparţinând primăriei. Înainte de ceremonie, l-am ajutat pe Brother Ron să pună flori la mormintele altor oameni fără adăpost. M-a uimit cum el şi Jord îşi puteau aminti de foarte mulţi oameni ai străzii care muriseră, precum şi de locul unde erau îngropaţi. M-a rugat să smulg iarba şi să dau la o parte ce se acumulase peste pietrele funerare. Pe măsură ce descopeream câte un mormânt, el îmi povestea câte ceva despre persoana îngropată acolo.

Ceremonia de înmormântare pentru bărbatul fără adăpost a fost simplă, dar îndeplinită conştiincios. Sicriul a fost dus la mormânt cu un dric, şi sicriul, şi dricul fiind donate de cineva. A fost sfâşietor să vezi cum alţi oameni ai străzii care îl cunoscuseră îşi manifestau durerea.

Această experienţă m-a ajutat să înţeleg valoarea tuturor oamenilor, indiferent de statutul lor, şi faptul că suntem binecuvântaţi atunci când ne pasă de alţii. Îi sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că îi are în grijă pe toţi oamenii. Ce lecţie valoroasă pentru noi! Vreau să îi văd pe oameni, indiferent de starea lor fizică şi spirituală, aşa cum îi vede Dumnezeu.

Mary Wagoner-Angelin

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO