Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Isaia 26:3

Era 6:15 dimineaţa şi mă întorceam de la aeroport. În timp ce intram în parcare, am observat reflexia razelor de soare traversând spaţiul dintre ramurile încă golaşe ale copacilor. Iarna aceasta fusese diferită de alte ierni; parcă ar fi fost patru anotimpuri ambalate într-unul singur. Copacii păreau la fel de şocaţi ca şi noi din cauza frecventelor variaţii de temperatură. Era sfârşitul lunii aprilie şi majoritatea copacilor abia începeau să înmugurească.

Viziunea mi-a fost domolită de culorile tăcute şi întrepătrunse ale dimineţii gata să deştepte pe toată lumea. Nuanţele răsăritului se vedeau clar printre crengile aproape goale ale copacilor. De două ori am tras pe dreapta, mi-am luat aparatul, am dat geamul jos şi am fotografiat panorama. Am surprins inclusiv mingea de foc ce îşi făcea apariţia deasupra orizontului.

Dar am fost întreruptă din reverie de gânduri legate de planurile pentru ziua respectivă. Cât de mult mi-aş fi dorit să mai pot rămâne! Uneori sunt prinsă până peste cap cu treburi şi sunt copleşită chiar şi doar gândindu-mă la câte lucruri trebuie să fac până la finalul zilei; mi se pare imposibil să le termin pe toate. Pe cât de brusc mi-au invadat mintea gândurile de îngrijorare, pe atât de repede mi s-a dus mintea la pasajul din Ieremia 29:11, unde Tatăl nostru ceresc ne-a asigurat că are un plan pentru noi.

Ce gând încurajator: în ciuda faptului că pare imposibilă aducerea la îndeplinire a tuturor planurilor pe care ni le-am făcut pentru ziua în curs, Tatăl nostru nu este constrâns de exigenţele activităţilor noastre zilnice şi nici de limitele răsăritului şi apusului, ci poate să ne pună la dispoziţie vieţile noastre aşa cum le-a plănuit, cum Şi le-a imaginat pentru noi. Nu trebuie decât să îl căutăm cu toată inima şi îl vom găsi şi ne vom bucura de o cale plină de pace, aici, precum şi de sfârşitul aşteptat: o eternitate de laudă şi închinare şi o părtăşie fără sfârşit.

Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru planurile pe care le-a făcut pentru mine de la întemeierea lumii şi pentru pacea pe care mi-a promis-o, dacă îmi ţin mintea aţintită asupra Lui. Să îl căutăm zilnic, în toate celelalte zile ale vieţii noastre!

Florence E. Callender

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn