Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua. – Luca 10:41,42
Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. – Ioan 11:5.

Săraca Marta! De obicei, pare să fie descrisă într-o lumină proastă şi oarecum pe nedrept. Deşi ar trebui să recunoaştem slăbiciunea Martei, cred că ar trebui să îi recunoaştem şi punctele tari, şi nu mă refer aici doar la calităţile ei de gospodină. Se pare că, în agitaţia ei de a pregăti o masă demnă de Isus şi prietenii Lui, Marta şi-a pierdut perspectiva. A ajuns să-şi manifeste agitaţia prin frustrare şi iritare faţă de sora ei, primind un reproş blând din partea lui Isus. Când experienţa Martei este folosită pe post de ilustraţie, cam aici se sfârşeşte lecţia. După această privire aruncată asupra Martei, nu ni se spune care a fost reacţia ei. Totuşi evenimentele ulterioare ne lasă să înţelegem că Marta a reacţionat pozitiv la dojana plină de iubire a lui Isus.

Sinceră să fiu, mă îndoiesc că a existat vreo schimbare radicală în personalitatea Martei; probabil că, pentru totdeauna, va rămâne o femeie mai mult de acţiune decât de meditaţie, dar sunt sigură că priorităţile ei s-au schimbat. Marta nu dă dovadă de lipsă de apreciere faţă de lucrurile spirituale şi trebuie să fi învăţat ca, asemenea Măriei, să petreacă timp stând la picioarele lui Isus. De unde ştiu? În următoarea situaţie în care o întâlnim pe Marta, în desfăşurarea acţiunii surprinse de Ioan (Ioan 11), o vedem plângând la moartea fratelui ei, Lazăr. Dar, în mijlocul durerii şi dezamăgirii ei şi în ciuda tulburării din cauza faptului că Isus n-a venit la timp să-L salveze pe Lazăr de la moarte, Marta este în stare să facă o declaraţie de credinţă demnă să rivalizeze cu cea a lui Petru.

Îţi aduci aminte că, atunci când Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Petru, cu o înţelepciune venită de sus, a făcut afirmaţia: „Eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:13-17). Acum, când o încurajează, Isus îi adresează Martei una dintre marile Sale declaraţii „Eu sunt consemnate de Ioan: „Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. […] Crezi lucrul acesta?”a întrebat-o El. „Da, Doamne, […] cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume” (Ioan 11:25-27). Slavă Domnului pentru exemplul Martei de credinţă tenace! Şi slavă Domnului pentru un Mântuitor plin de iubire, cu un loc special în inima Lui pentru Marta – şi pentru tine, şi pentru mine.

Jennifer M. Baldwin

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn