În căutarea unei case

Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. – Apocalipsa 21:2

În timp ce agentul imobiliar se moşmondea la yală, Jim a tras cu ochiul printr-o mică fereastră din uşă. „Asta o să-ţi placă”, mi-a transmis soţul meu făcându-mi cu ochiul. Suluri cu planuri de renovare, vopsele de zugrăvit, modele de tapet…, toate mi se învârteau în cap după o zi lungă şi obositoare de căutări. Păşind înăuntru, m-am lovit imediat cu privirea de candelabrul maiestuos suspendat şi de scările arcuite. în fiecare colţ era ceva interesant. Era evident că în casă locuise un adolescent, fiindcă unul dintre dormitoarele de sus era plin de haine împrăştiate pe jos. Înţelegeam cum vine asta, întrucât eu însămi aveam adolescenţi.

Am cumpărat casa şi abia aşteptam ziua mutării. Deschizând de data aceasta uşa cu propria cheie, m-am lovit îngrozită cu privirea de trei fire atârnând în sufragerie, în locul în care fusese suspendat înainte superbul candelabru. Din garaj, am auzit vocea în ecou a soţului meu: „Tractoraşul de tuns gazonul, pe care am dat bani, nu e aici!” La etaj, în dormitorul adolescentului, am descoperit că hainele, care fuseseră împrăştiate în mod strategic, acoperiseră găuri în mochetă.

Aşteptările şi realitatea deseori nu se potrivesc. Dar îmi place să mă gândesc la cer. Probabil că nici acolo aşteptările şi realitatea nu se vor potrivi. Împărtăşindu-şi entuziasmul inspirat de Duhul Sfânt, Pavel a scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”(1 Corinteni 2:9). Abia aştept!

Îmi place să îmi imaginez Cetatea Sfântă. Biblia o descrie destul de amănunţit, aşa cum a văzut-o în viziune apostolul Ioan, în timpul exilului pe Patmos. Curiozitatea m-a făcut să mă îndrept spre comentariul biblic şi spre computer. Am adunat fotografii cu superbele pietre din fundaţie: roşii, portocalii, galbene, verzi, albastre şi violet – da, culorile curcubeului. Unele dintre pietre au mai multe culori, dar toate sunt irizate şi magnifice. Douăsprezece culori în fundaţie. Şi îţi poţi imagina o poartă formată dintr-o singură perlă? Cetatea are 12 astfel de porţi, Ioan descrie străzile de aur care arată de parcă sunt din sticlă transparentă. Fără lumini stradale sau măcar soare, pentru că slava lui Dumnezeu este lumina. Uau!

În Apocalipsa 12, Ioan este ca agentul imobiliar înmânându-ne precontractul pentru posibila viitoare casă a noastră. Abia aştept să fac primul pas înăuntru!

Roxy Hoehn

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn