Adu-ti zecimea la casa vistieriei!

Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. – Proverbele 3:6

Să-mi duc zecimea în vistierie – era exact ceea ce intenţionam să fac, adică să pun zecimea deoparte, pentru biserică. Dar nu ai avut şi tu o zi din aceea în care nu-ţi iese nimic şi trebuie să faci totul cel puţin de două ori? Aşa era ziua mea – de fapt, ca să fiu sinceră, aşa era toată săptămâna mea.

Recent, mă mutasem în New Mexico din Chehalis, Washington, ca să o ajut pe sora mea. Mergând de câteva ori la biserica locală, m-am aprovizionat cu plicuri pentru zecime. Într-o zi, am vrut neapărat să trimit zecimea în Chehalis, dar mi-am dat seama că nu aveam plic de care se folosea în zona Washington. Grăbită, am folosit un plic din New Mexico, pe care îl achiziţionasem recent şi pe care am precizat că va merge în zona Washington. Am pus plicul deoparte şi am trecut la achitarea altor obligaţii lunare, cu intenţia să pun un bilet în plicul de zecime cu rugămintea să îmi fie trimis un alt plic gol.

După cum se întâmplă de obicei, m-am luat cu altele, iar când m-am întors la birou, mi-am dat seama că era ora la care trecea poştaşul să ridice corespondenţa pentru expediere, aşa că am pus totul în cutia poştală exact înainte să vină poştaşul. Spre surprinderea mea, când am căutat plicul cu zecimea, nu mai era. Era evident că îl pusesem în cutia poştală cu celelalte plicuri. Este foarte util faptul că plicurile de zecime au pe ele adresa bisericii locale.

În primă fază, am sunat la poşta unde eram arondată ca să văd dacă poştaşul găsise plicul. Dar nu, nu dăduse de el, deoarece totul este trimis la sediul central pentru sortare. Apoi am sunat la secretara casierului bisericii din New Mexico să o pun în gardă cu privire la micul plic. Ea mi-a sugerat să anulez cecul şi să trimit un altul. Aşa am făcut. Apoi mi-a spus că, dacă va ajunge plicul, îl va trimite în Chehalis.

După o săptămână şi multă rugăciune, draga mea doamnă a sunat şi mi-a spus că primise plicul şi îl trimisese prin poştă la cealaltă biserică. Am fost uimită cum un lucru atât de mic a trecut prin sistemul de sortare dintr-un oraş atât de mare şi nimeni nu-l deschisese.

Avem un Dumnezeu minunat, care Se interesează atât de mult de vieţile noastre ocupate, încât are grijă de noi şi nu mă îndoiesc că râde împreună cu noi când se produc situaţii stupide – doar ca să ne vadă zâmbind.

Georgia Lee Anderson