Pe un drum greşit

Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. – Proverbele 16:25

Vreme de aproape doi ani, din cauza unor lucrări de extindere, au existat zone blocate şi ocoliri pe drumul aglomerat care face legătura cu cartierul nostru. Soţul meu era foarte atent la fiecare nouă etapă a lucrării, la fiecare curbă şi viraj a noului drum. Se mândreşte cu faptul că urmăreşte indicatoarele, dându-şi seama cum va arăta proiectul la terminare şi are o precizie remarcabilă.

Din acest motiv, am fost uimită când mi-a spus că, deşi nu erau ridicaţi cilindrii de avertizare de pe şosea, el, în plină zi, a virat brusc de pe drumul semnalizat şi a luat-o pe o bandă care era încă în construcţie şi nepregătită pentru trafic. Nu era posibil ca un om ca el, care studiase toate etapele lucrării şi ştia atât de bine drumul, să facă aşa ceva! Şi nu a fost singurul. A mărturisit că fusese ultimul dintr-un şir de cinci şoferi care luaseră impulsiva decizie să urmeze maşina din faţă pe un drum periculos.

Deşi repede şi-au dat seama de greşeală, revenirea la drumul cel bun nu se putea pur şi simplu face printr-o întoarcere şi gata. Ca să găsească un loc de întors, caravana a trebuit să parcurgă o porţiune de drum neterminat, accidentat şi nepavat, plin de obstacole formate din materiale, obiecte şi vehicule folosite la construirea drumului. Imaginează-ţi şocul şi groaza inginerilor şi a muncitorilor la vederea automobilelor indisciplinate! Ceea ce s-ar putea considera un lucru nesemnificativ, la o privire mai atentă dezvăluie clar potenţiale consecinţe grave pentru şoferi şi viaţa pusă în pericol a acelora pe care îi puteau întâlni.

Această mică ilustraţie are câteva corelaţii cu parcursul nostru spiritual. Este foarte evident că şi una, şi alta prezintă (1) pericolele faptului de a-i urma orbeşte pe alţii şi (2) tragedia de a-i duce pe alţii în rătăcire. Cunoaştem semnele vieţii creştine şi drumul care duce din această lume spre cer şi spre Noul pământ. Totuşi prea de multe ori ne abatem din drum la o analiză de moment a direcţiei pe care o luăm, urmând modelele şi toanele societăţii. Sau poate, mai rău, există mult prea multe situaţii în viaţa noastră în care îi ducem pe alţii pe un drum greşit. M-am făcut mică de tot când soţul meu mi-a spus că şoferul care îi condusese era o femeie. Cât de des noi, sora mea, ne lăsăm îndepărtate de la planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi, făcând asta, îi tragem şi pe alţii după noi chiar în calea pericolului? Haideţi, prin harul lui Dumnezeu, să rămânem permanent vigilente, determinându-i pe alţii să ne urmeze, în timp ce şi noi Îl urmăm pe Isus.

Ella Louise Smith Simmons