El ascultă

Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. (Ioan 15:7)

Am început clasa a VIII-a cu provocările specifice: alegerea liceului, examenul de capacitate, zile de emoţii, de învăţat şi reuşite. Bucurie, dezamăgire, speranţă, toate pe rând ne încercau, ne antrenau, ne formau.

Dar pentru mine sosise timpul deciziilor serioase nu doar pe acest plan. Simţeam că şi în privinţa relaţiei mele cu Dumnezeu trebuie să-mi asum responsabilitatea. M-am hotărât să iau în serios studiul Bibliei şi mă pregăteam pentru botez.

Foarte multe teme aşteptau în fiecare zi şi simţeam că am nevoie de ajutor special. De aceea mă trezeam în fiecare dimineaţă la ora 5, studiam Biblia, mă rugam pentru ţintele propuse, apoi mai învăţam, repetam lecţiile pentru ziua respectivă şi apoi mă pregăteam să merg la şcoală. L-am rugat pe Dumnezeu ca, dacă planul meu se potriveşte cu voia Lui, să mă ajute să intru la acel liceu, la acel profil la care visam, unde era sora mea.

Erau ore minunate. Nu-mi era somn. Cineva mă trezea întotdeauna, era acolo cu mine, mă convingea de adevăr, îmi sădea în inimă învăţăturile Cuvântului şi mă conducea în înţelegerea lecţiilor pentru şcoală. Atunci am experimentat, am înţeles ce comoară sunt orele de dimineaţă. Chiar Isus ne-a fost un exemplu în acest sens (Marcu 1:35). Dacă El a avut nevoie de acel timp, cu atât mai multă nevoie avem noi!

Textele citite şi învăţate dimineaţa îmi rămâneau în minte şi mă motivau toată ziua. Îmi era mai uşor să iau decizii bune.

A venit vremea evaluărilor, apoi admiterea. Munca mea a fost încununată de succes, am intrat la şcoala dorită. Domnul m-a condus pas cu pas şi, înainte să înceapă următorul an şcolar, m-am botezat. Eram foarte fericită împreună cu părinţii şi fraţii mei că Dumnezeu binecuvântează cu experienţe minunate şi răspunde la rugăciunile celor care îi caută prezenţa.

De atunci, am convingerea că Dumnezeu conduce viaţa mea şi, chiar dacă nu se petrec toate aşa cum mi-aş dori momentan, vocea Lui răsună în sufletul meu, asigurându-mă că El deja m-a ascultat, doar să mă încred în El. Dacă dimineaţa înţelegem ce vrea să ne spună, înainte ca grijile să umple fiecare colţişor al inimii noastre, acele cuvinte vor rămâne în mintea noastră şi va fi uşor să cerem lucruri corecte şi conforme cu voinţa Lui.

Ascultă astăzi cu atenţie glasul Lui, dă-I prioritate şi ai încredere că mâna Sa e întinsă asupra ta pentru a te ocroti de orice pericol. Ai încredere că harul lui te va binecuvânta cu putere, înţelepciune şi pace.

Anna-Noemi Kristof, Târgu Mureş, Transilvania de Sud