Căldura pe timp de iarnă
În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”
(Faptele apostolilor 20:35)
Biserica noastră e binecuvântată cu prezenţa a aproximativ 20 de persoane din Vanuatu. Ei locuiesc timp de aproape şase luni în Noua Zeelandă, apoi pleacă înapoi acasă şi un alt grup soseşte în loc.
Anumite regiuni, atât din partea de nord, cât şi din partea de sud a Noii Zeelande, sunt patria livezilor – mere, caise -, iar la noi, în Marlborough, sunt vii. Guvernul nostru are o înţelegere cu cei din Vanuatu (un grup de insule din Pacificul de Sud) ca de acolo să vină muncitori pentru perioade de până la şase luni. Unii culeg fructele, alţii le depozitează, iar alţii copilesc via. Mereu se găseşte de lucru.
Aşa că biserica noastră se bucură de vizitatori în flecare Sabat, iar momentele de închinare şi de cântec sunt speciale. Suntem astfel mult binecuvântaţi, iar aceşti oameni dau o mărturie frumoasă despre Dumnezeu. Recent, mi-a atras atenţia un articol dintr-un ziar. Nişte proprietari de vie din North Island spuneau cât de plăcut este să îi audă pe aceşti oameni din Vanuatu cântând în timp ce lucrează. Un alt articol relata cum un voluntar din Vanuatu lucrează în Marlborough pentru bătrâni.
Insă, din cauză că insulele lor sunt mult mai aproape de Ecuator decât Noua Zeelandă, temperaturile de la noi îi şochează pe oamenii din Vanuatu. Acum câţiva ani (la scurt timp după ce planul guvernului a fost pus în aplicare), o iarnă prematură cu un îngheţ de vreo cinci zile a lovit zona. Şi am vrut să îi ajutăm pe cei din Vanuatu să facă rost de haine groase. După ce fiecare ne-am revizuit garderoba, am pus un anunţ prin care organizam o strângere de haine călduroase.
A fost evident faptul că Dumnezeu le-a vorbit inimilor oamenilor, căci în curând am primit o mulţime de donaţii de haine groase. Timpul a trecut, dar oamenii continuă să doneze. Vecinii mă sună o dată pe an – evident, în perioada curăţeniei de primăvară -, iar eu colectez câteva sacoşe cu haine. Membrii bisericii donează, iar alţii îmi aduc sacoşe cu haine la serviciu.
Cu siguranţă că Dumnezeu are grijă de fiecare aspect din viaţa noastră, chiar şi de micile detalii. Într-o zi, pe când eram la biserică, vremea s-a schimbat brusc. În numai câteva ore, de la căldura verii am trecut la un cer întunecat şi încărcat de nori. După biserică, unul din prietenii noştri din Vanuatu a venit să îşi ia la revedere. M-am uitat la mânecile lui scurte şi la sacoşa pe care tocmai o pusesem în maşină. M-am aplecat şi am scos de acolo un pulover călduros de lână. Îi venea perfect lui Jimmy.
LEONIE DONALD
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
