Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

(Psalmii 46:1)

După două săptămâni de întruniri evanghelistice, soţul meu s-a întors acasă cu febră. Ne-am gândit că e un virus obişnuit. A fost de acord să predice de dimineaţă, în Sabat, însă a fost prea slăbit ca să o poată termina. A doua zi s-a internat. Imediat i s-a recoltat sânge pentru analize, însă nu mi s-au comunicat rezultatele până la ora trei după-amiază. Aşa că, nerăbdătoare fiind să ştiu rezultatele, m-am dus la laborator şi am aşteptat, solicitând în permanenţă asistentei să verifice dacă au venit rezultatele. În final, mi-a spus că pacientul avea virusul dengue. Iar trombocitele erau în număr de doar 42. Apoi a mers în alt salon. Imediat am alergat în salonul soţului meu şi am verificat dacă nu cumva îi sângerau gura şi nasul. Ştiam că la aşa trombocite putea începe oricând să sângereze de moarte.

Fiind duminică, doctorii nu erau disponibili. Tremuram de frică. Doamne, ce să fac? Ar putea muri! La un moment dat, m-am trezit în curtea din spatele spitalului vorbind cu Dumnezeu, rugându-L să facă o minune pentru slujitorul Său. Imediat am ştiut că trebuie să îl mut pe soţul meu la Centrul Medical Miller din oraşul Cebu, pe o altă insulă de aici, din Filipine.

Am aranjat să putem pleca imediat din spital. Nu aveam niciun ban, însă o prietenă mi-a împrumutat suficienţi bani ca să plătim biletul de vapor. I-am spus soţului meu să se roage şi am alergat să cumpăr trei bilete, pentru că o asistentă medicală avea să ne însoţească. Nava se afla chiar la doc şi mai erau doar trei locuri, aşa că m-am dus la casă pentru a le cumpăra. Acolo am descoperit că secretara şi controlorul erau nişte vechi prieteni, iar vaporul era al lor. Am avut atunci un simţământ de eliberare şi o pace pe care ştiu că numai Dumnezeu o poate da. M-au ajutat şi au avut grijă să avem parte de tot confortul pe parcursul călătoriei. Celorlalţi pasageri li s-a permis să urce la bord numai după ce am urcat şi ne-am instalat noi. Când am ajuns la Cebu, o maşină ne aştepta pentru a ne duce la spital. Iar aici soţul meu a fost îngrijit excelent.

Puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta este întotdeauna la dispoziţia noastră. Nu doar că ne salvează de la moarte, dar şi de la o viaţă plină de eşecuri, sacrificându-Se pentru noi. Suntem binecuvântaţi să ÎI cunoaştem pe Dumnezeu, a cărui dragoste devine refugiul şi puterea noastră când suntem la capătul puterilor şi lipsiţi de înţelepciune.

LEAH A SALLOMAN

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO