Pălăria

 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează
împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu,
 şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

(Romani 8:28)

Din motive medicale, eu şi soţul meu am fost nevoiţi să petrecem câteva săptămâni la o distanţă de câteva sute de kilometri de casa noastră. Ne-am obişnuit repede cu împrejurimile şi ne-am bucurat de cultura locului, am cunoscut oameni noi şi ne-am făcut prieteni.

Când călătorim în locuri foarte diferite de locul în care trăim, eu şi soţul meu avem obiceiul să luăm de acolo cel puţin un suvenir. Când a sosit timpul să ne întoarcem acasă, soţul meu a ales ceva în culori strălucitoare, pe care era scris numele oraşului, ceva folositor şi practic – o pălărie! îi venea de minune şi şi-a făcut bine treaba.

Într-o dimineaţă devreme din luna decembrie, ne-am hotărât să dăm o fugă până la centrul comercial din apropiere. Când am coborât din maşină, ne-au luat pe sus ceea ce la meteo numeau „vânturi biciuitoare” şi „frig de îţi îngheaţă oasele” – ceva destul de neobişnuit pentru însorita parte de sud a Floridei. Temperatura acelei dimineţi era de minus trei grade Celsius.

Deodată, vântul a zburat preţioasa pălărie a soţului meu. A învârtit-o de câteva ori prin aer şi apoi, terfelită, a ajuns la pământ. Iar noi priveam neputincioşi cum dispare. Ni s-a părut că cel mai logic ar fi să căutăm pălăria pe sub maşinile din parcare. Ne îndreptam spre maşina sub care ar fi putut fi pălăria. Tocmai atunci proprietarul maşinii a apărut, s-a urcat în maşină şi a plecat. Nici urmă de pălărie.

În genunchi, soţul meu s-a apropiat de altă maşină, însă nu putea vedea nimic. Am stat şi am aşteptat. Maşina de lângă cea unde căutasem noi a întors cu grijă şi, pe când ieşea din parcare, am constatat cu uimire şi încântare că pălăria era pe locul acela fără să fi păţit nimic.

I-am mulţumit Celui care înţelege şi care a demonstrat că îi pasă, chiar şi în cazul unei simple pălării. El lucrează în conştiinţa noastră şi ne dă înţelepciunea să luăm cele mai bune decizii. Am simţit că trebuie să aşteptăm şi am fost martorii felului minunat în care El îşi manifestă dragostea. Uneori, când trecem prin încercări şi dificultăţi, devenim confuze şi nesigure cu privire la ce e cel mai bine să facem. Cel mai bine e să privim la Dumnezeu în timp ce ne dezvoltăm relaţia cu El, fiind sigure de dragostea şi grija pe care ni le poartă.

QUILVIE G. MILLS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO