Planul lui Dumnezeu pentru mine
Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine. Nimeni nu se poate asemăna cu Tine! Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
(Psalmii 40:5)
Aveam nevoie de un loc de muncă. Am renunţat la facultate înainte să îmi iau licenţa în chimie, nu aveam un loc de muncă şi îmi creşteam singură fetiţa, care avea doi ani. Nu aveam niciun fel de pregătire. Intr-o dimineaţă, mi-a atras atenţia un anunţ pentru un training gratuit de secretariat. Se adresa mamelor care voiau să se întoarcă la lucru, iar cursurile se ţineau la o facultate din apropiere. Am verificat şi am văzut că îndeplineam criteriile de eligibilitate, aşa că am aplicat şi, o săptămână mai târziu, am fost invitată la un interviu.
Interviul nu a mers bine. Cea care ţinea cursul era sigură că mă voi plictisi şi voi renunţa. Am asigurat-o că nu e cazul.
– Şi cu copilul cum vei face? a insistat ea. Cursurile sunt de la 9:30 la 17:30, cinci zile pe săptămână.
– Mama mea va avea grijă de fetiţă, i-am spus.
I-am explicat şi că vineri după-amiază va trebui să plec mai devreme pentru că păzesc Sabatul.
Câteva zile mai târziu am primit o scrisoare: „Cu părere de rău vă informăm că locurile la curs s-au ocupat. Dacă renunţă cineva, vă vom invita să participaţi la cursurile noastre.” Eram foarte dezamăgită. Mă rugasem, amintind cât de mult aveam nevoie de un loc de muncă şi crezusem că acela e răspunsul. Şi ca să fie şi mai rău, sora mea, Jennifer, care abia începuse să vină la biserică, aplicase pentru aceleaşi cursuri şi fusese acceptată.
A sosit prima vineri şi a cerut voie să plece mai devreme pentru Sabat. Nu menţionase despre asta la interviu, aşa că organizatorilor nu prea le-a convenit. Săptămâna viitoare, Jennifer nu a mai fost primită la cursuri. Am îndemnat-o să vorbească cu pastorul.
Apoi le-am scris celor de la facultate, amintindu-le de ceea ce menţionaseră în scrisoare. Cineva plecase de la cursuri, iar eu voiam să îi iau locul. Câteva zile am participat la cursuri, apoi, datorită intervenţiei pastorului, a revenit şi ea, cu posibilitatea de a păzi Sabatul. Am terminat printre primii din clasă şi, la o săptămână după absolvire, m-am angajat ca secretară. Era în 1987. In următorii 20 de ani nu am mai fost niciodată în situaţia de a nu găsi de lucru. Dumnezeu a făcut atâtea lucruri minunate pentru mine! Şi ar fi prea multe de povestit dacă aş începe să relatez felul minunat în care mi-a condus viaţa!
AVERY DAVIS
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
