Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.

(Psalmii 119:105)

In cei 29 de ani cât am fost capelan, am auzit multe poveşti triste, însă una dintre ele m-a impresionat în mod deosebit. Un bărbat se mutase recent în Orlando, Florida, New Jersey. Înainte de a se muta, îşi împachetase tot ce îi aparţinea şi angajase o persoană care să se ocupe de mutarea mobilei. In Florida, plănuia să îşi găsească un nou loc de muncă, însă, când a ajuns, a aflat că cei care se ocupau de mutare i-au furat toată mobila. Apoi, în timp ce conducea prin Orlando, un motociclist a intrat în el şi maşina lui a fost făcută praf. Pe când era adus pentru tratament de urgenţă la spital, echipa medicală i-a tăiat ultimele haine pe care le mai avea — hainele de pe el. Ii era grav afectată măduva spinării şi rămăsese paralizat de la brâu în jos. Testările ulterioare au scos la iveală un cancer – un diagnostic nou- nouţ. Suferea dureri mari şi era copleşit de tot ce se întâmplase. Fără casă, fără maşină, fără serviciu şi incapabil să mai meargă, nu avea nici familie sau prieteni în apropiere care să îi stea alături şi să îl susţină.

Mi s-a rupt inima când am auzit prin ce serie de tragedii a trecut bietul om. Fiecare rană îmi amintea de furtuna spirituală prin care a trecut Iov – pierderea familiei, a averii şi a sănătăţii. Cu toate acestea, bărbatul de care vă spun nu s-a plâns şi nici nu a blestemat situaţia tristă în care se găsea. De fapt, cred că faţa mea, care ascultam, arăta mult mai schimbată decât a lui, care povestea.

Ce puteam să fac pentru a-i fi de folos? Ce aş fi putut să spun? Nimic nu părea să se potrivească enormităţii situaţiei. Mi-am amintit că aveam o Biblie şi 40 de dolari în biroul meu. M-am scuzat şi m-am dus după ele pentru a le oferi omului în necaz.

După ce i-am oferit pacientului meu Biblia şi cei 40 de dolari, stăteam acolo, încercând să anticipez bucuria momentului în care va descoperi banii. A citit în linişte din Biblie şi apoi s-a uitat la mine spunând: „Doamnă, văd banii, însă de Cuvânt am acum cea mai mare nevoie.”

Desigur! Omul acesta mi-a amintit că şi cea mai mare nevoie a mea este tot aceea după Cuvânt. Multe probleme par să strige după bani pentru a putea fi rezolvate sau după consiliere de calitate pentru a îndrepta lucrurile şi chiar după timp care să vindece. Banii, timpul şi consilierea pot să ajute, cu siguranţă. Dar, aşa cum şi pacientul meu ştia, Cuvântul este cel care aduce pacea, călăuzirea, speranţa şi încrederea de care avem disperată nevoie. Deşi nu am găsit cuvinte pentru a aduce alinare, iar medicii nu au avut medicamentele care să repare tot ce era stricat în viaţa omului, Cuvântul lui Dumnezeu a putut să îi ofere o nouă perspectivă şi să îl ajute să crească în încercările prin care a trecut.

WANDA GRIMES DAVIS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO