Luna de miere pe sfârșite
Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.
(Proverbele 19:23)
Era semn bun să vezi pe unul dintre poliţişti purtând hanorac de iarnă şi căciulă, în timp ce eu ieşisem la plimbarea de dimineaţă în tricou şi pantaloni scurţi. Tocmai ce mă întorsesem din Statele Unite cu o zi înainte. Asta însemna că temperatura scăzuse probabil sub 24°C pe timpul nopţii, ceea ce era chiar bine.
Chiar dacă fusesem plecaţi în timpul celei mai călduroase perioade din an, eu tot nu făceam faţă căldurii. Şi, în plus, „luna de miere” se terminase, noutatea trecuse, iar eu mă aflam într-o ţară străină. Mă acomodam cu greu locului în care eram şi descoperisem înăuntrul meu unele lucruri nu prea plăcute.
Simţeam cum nişte mâini foarte mari modelau acest bulgăre de lut şi era o adevărată încurajare ceea ce auzisem şi citisem despre acest stadiu al experienţei „misionare”. Călătorisem în Statele Unite de două ori în ultimele luni. Mi-a făcut bine, pentru că am petrecut un timp special cu prietenii şi familia şi ne-am bucurat vizitând mai multe locuri frumoase din ţară. Dar a fost şi dificil pentru mine, deoarece în aceste ultime luni am fost cu mintea mai mult în Statele Unite decât în Filipine.
Cu câteva săptămâni în urmă, ieşisem să facem scufundări în weekend. Ne-am bucurat, dar amândoi ne simţeam uşor deprimaţi şi ne era dor de casă. Ne-am aşezat pe pat şi-am început să vorbim despre cum ne simţeam. Apoi m-am gândit la ceva ce făcusem cu mulţi ani înainte ca nişte lucruri tulburătoare să aibă loc pe neaşteptate. Am deschis calculatorul şi am parcurs traseul evenimentelor importante din viaţa noastră împreună, momente în care intr-adevăr Dumnezeu ne ieşise în întâmpinare ca să ne scoată dintr-o situaţie dificilă sau poate că tocmai El ne adusese în acea situaţie pentru ca noi să avem privilegiul de a-L vedea la lucru. Am sfârşit prin a umple trei sau patru pagini cu situaţii în care fusese evident modul în care Dumnezeu ne-a condus. Aceasta m-a făcut să mă simt mai bine şi mult încurajată când am văzut cum tot El ne adusese în acest loc. Am scris apoi două sau trei pagini cu lucruri specifice care au fost rezolvate exact la timp ca să putem merge în Filipine. Cred că Dumnezeu vrea să mă înveţe să am încredere în călăuzirea Sa chiar dacă sentimentele mele sunt nestatornice.
Pe tine cum te-a condus Dumnezeu? îi aduci laude pentru locul în care te afli astăzi?
JANELL BRAUER
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
