El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui, căci scut şi pavăză este credincioşia Lui… Nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

(Psalmii 91:4,10-12)

Am 22 de ani şi sunt de naţionalitate bulgară, dar acum studiez pianul la Royal Academy of Music, în Londra. Peste două luni mă voi căsători cu iubitul meu logodnic, Thomas.

Londra este una dintre cele mai mari capitale din lume, cu o populaţie multiculturală, colorată, din toate părţile globului. Distanţele sunt atât de mari, încât fără metrou oamenii pur şi simplu nu ar putea trăi aici. Acesta poate fi un loc al lipsei de maniere şi al frustrării (în special în orele de vârf), dar şi un loc în care Dumnezeu îşi manifestă grija şi dragostea Sa.

Într-o zi, la fel ca în toate celelalte, mă îndreptam spre academie pentru practica şi cursurile zilnice. Metroul circula chiar foarte bine în acea dimineaţă – fără întârzieri sau alte incidente. Mi-am apropiat cartela de aparat, am trecut de bară şi am coborât pe scările rulante. Câteva minute mai târziu, a sosit metroul pe care-1 aşteptam şi, ca de obicei, am aşteptat ca majoritatea oamenilor din jurul meu să urce, pentru că nu-i aşa plăcut să fii împins şi călcat pe picioare de colegii de călătorie nerăbdători. După ce s-au urcat toţi, am încercat să fac şi eu la fel, dar câţiva călători se postaseră chiar în faţa uşilor glisante. Cu corpul jumătate afară şi jumătate înăuntru, i-am rugat frumos pe oamenii înghesuiţi în uşă să-mi facă loc. Nimeni nu mi-a dat atenţie. Chiar în acea clipă, uşile s-au închis! Nu voi uita niciodată acel moment. Nu mai era niciun loc pentru mine în acel tren! Nu există nicio explicaţie naturală pentru ceea ce s-a întâmplat după, deoarece m-am trezit dintr-odată în siguranţă înăuntrul vagonului. Puteam să fiu grav rănită, dar Cineva a făcut o minune. într-o clipită, am fost ferită de impactul uşilor glisante şi s-a făcut loc să intru.

Isus este permanent alături de noi, acoperindu-ne cu „penele” Lui, făcân- du-ne loc în trenul vieţii. Uşile glisante ale problemelor nu ne vor strivi niciodată, pentru că El va suferi impactul în locul nostru, la fel cum a făcut-o acum aproape două mii de ani.

RAYA KOSTOVA

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO