Mouson lavender

 În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti.

(Estera 2:12)

Levănţică! Nu trebuie decât să-mi închid ochii, când îi simt mirosul, şi îmi imaginez deja câmpuri întregi de lavandă în regiunea Provence, din sudul Franţei. Iubesc lavanda sub orice formă. Săculeţ mirositor, esenţă, ceai, sirop, gel de duş, şampon sau lapte de corp. Chiar sub orice formă – şi da, chiar şi îngheţata pe care o găseşti doar în Provence. Gustul acesteia, atunci când ţi se topeşte în gură, nici nu-1 pot descrie. Mirosul de lavandă mă face să mă simt bine.

N-am stat să mă gândesc niciodată când s-a înfiripat această dragoste. Oare de unde atâta atracţie spre lavandă? Dar apoi, într-o dimineaţă, în timp ce mă aflam încă în pat şi nici măcar nu mă gândeam la lavandă, am descoperit dintr-odată secretul. Mama obişnuia să mă dea cu lapte de corp după baie când eram mică – pe faţă, corp, mâini. Iar crema pe care o folosea se numea Mouson Lavender. Atingerea mâinilor mamei şi mirosul plăcut îmi dădeau un sentiment de siguranţă. Cred că acest lucru se află încă adânc în subconştientul meu, pentru că, de fiecare dată când simt miros de levănţică, ceva din mine îşi aduce aminte de momentele când mama mă ţinea în braţe. Mama mea a trecut de mult la odihnă şi chiar dacă relaţia noastră din ultimii ei ani de viaţă nu a fost mereu pozitivă, sentimentul este încă prezent.

Atingerea mâinilor Tatălui nostru ne mângâie şi, chiar dacă nu simţim mireasma de levănţică, Tatăl nostru ceresc ne înconjoară cu dragostea Sa. E posibil ca un anumit parfum să trezească în subconştientul nostru amintirea unei experienţe frumoase. Când nu ne simţim prea bine, când credem că Tatăl ne-a uitat, o astfel de „mireasmă” ne poate ajuta. Poate să ne aducă aminte ce minunat a fost când ne-am apropiat cu adevărat de Dumnezeu şi El ne-a mângâiat cu atingerea Sa. Cred că la aceasta se gândea apostolul Pavel când a scris: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui” (2 Corinteni 2:14). Dar tot el ne avertizează că „pentru aceştia, o miasmă de moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” (vers. 16).

Mă rog ca mireasma lui Dumnezeu să-ţi trezească multe amintiri frumoase.

MARGARETE BAINDNER

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO