Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

(Romani 5:10)

Ştirile de pe prima pagină erau la fel de fierbinţi precum temperaturile extreme din acea vară, provocând dezbinare în toată ţara. Tot ce înseamnă media îşi îndreptase atenţia asupra unui singur subiect – verdictul de „ne­vinovat” dat în cazul unei femei a cărei fetiţă de doi anişori dispăruse deja de o lună, înainte ca aceasta să anunţe poliţia. Aproape toţi, inclusiv eu, credeam că această mamă era vinovată, iar verdictul dat a fost ca o lovitură în piept pentru mine. Cum au putut juraţii să ia o astfel de decizie?

Ca să-mi iau mintea de la asta, am început să citesc ceva. Mi-a atras atenţia un număr recent al revistei Adventist World. În editorialul său, Bill Knott sugera ca, în loc să ne plângem de ce vedem la ştiri, să încercăm o tactică mult mai eficientă – rugăciunea. Şi cu aceasta în minte, m-am hotă­rât să mă rog pentru cazul fiecărei ştiri care-mi atrăgea atenţia. Vara aceea plină de evenimente a fost timpul perfect ca să-mi pun planul în aplicare şi eram sigură că aceasta avea să mă facă să cresc pe plan spiritual. M-am rugat pentru ajutor divin, bazându-mă pe făgăduinţa din textul de astăzi.

Asemenea multor alte persoane din întreaga ţără, am înălţat o rugăciu­ne şi pentru această tânără femeie dispreţuită în mod public. Apoi Dumne­zeu a reuşit să treacă dincolo de durerea mea şi mi-am dat seama că rugă­ciunea pe care tocmai o făcusem era mai mult pentru mine: „Sunt vinovată, dar Te rog, scapă-mă, Tatăl meu şi Dumnezeul meu. Nu merit dragostea şi îndurarea pe care mi le oferi din abundenţă. Te rog, ia-mă în braţele Tale iubitoare şi eliberează-mă.”

Femeia respectivă – fără îndoială cea mai dispreţuită persoană din Flori­da Centrală pentru o săptămână – a fost eliberată din închisoare într-o sea­ră de iulie, la câteva minute după miezul nopţii. O mulţime răutăcioasă, dincolo de gard şi de poliţişti, îi transmitea că, în ciuda verdictului dat, nu era binevenită în Orlando. Nu era liberă cu adevărat.

Disting acum foarte clar asemănarea dintre verdictul dat acestei femei şi verdictul meu. Sunt vinovată. Nu există nici cea mai mică umbră de îndo­ială, dar Avocatul meu este extraordinar. Voi fi achitată. După cum explica Ellen G. White cu mai mult de o sută de ani în urmă: „Hristos… a fost con­damnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi n-am con­tribuit cu nimic.” (Hristos, Lumina lumii, p. 25)

Îţi mulţumesc, Doamne, că am fost eliberată! Sunt nevinovată!

GLENDA-MAE GREENE

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO