O experiență dură
Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.
(Ioan 10:10)
Am plecat de acasă pe la 4:30 dimineaţa ca să participăm la nunta fiului nostru, dar mai întâi am oprit la cabana pe care tocmai o terminaserăm de construit ca să luăm micul dejun şi să o viziteze şi copiii pentru prima dată. La ora opt ne aflam din nou la drum şi, după nici 30 de minute, cinci dintre noi adormiserăm deja. Soţul meu, care era la volan, se simţea şi el somnoros, aşa că s-a uitat după cineva care putea conduce în locul lui, dar toţi ceilalţi dormeam.
Următorul lucru pe care ni-l amintim cu toţii era hârşâitul roţilor pe pietriş. M-am trezit şi-am văzut iarbă, un şanţ, frunzişul unor arbuşti zburând prin faţa geamului şi un stâlp cu o căsuţă poştală chiar în faţa noastră. Mi-am ţinut respiraţia până când totul s-a oprit.
Doar mâna lui Dumnezeu ne-a condus microbuzul în acea dimineaţă. Intraserăm într-o curbă şi maşina se afla încă în turnantă când Hector a adormit. Am traversat perpendicular banda de sens opus. Microbuzul nostru supraîncărcat coborî graţios de pe acostamentul drumului într-o pantă înclinată de aproape 0,3 metri sub nivelul şoselei (nu chiar un şanţ propriu zis), dar nici apărătoarele de noroi, nici scările, nici roţile sau altceva de sub maşină n-au păţit nimic. Ne-a zdruncinat bine, dar după ce am verificat, ne-am dat seama că terenul era astfel datorită ierbii şi tufişurilor. Am mers aşa mai mult de 92 de metri, ca până la urmă să ne oprim parcaţi frumos înapoi pe acostamentul drumului, în direcţia de mers. La vreo alţi 12 sau 15 metri distanţă, un dig abrupt mărginea râul din apropiere. Cu adevărat, Dumnezeu a ales locul perfect pentru un accident. Da, Dumnezeu ar fi putut să-l ajute pe Hector să nu adoarmă şi ar fi putut împiedica accidentul, dar uneori El permite aceste lucruri ca să ne înveţe lecţii importante.
Ne-am continuat drumul şi, reflectând la experienţa dură prin care toc mai trecuserăm, ne-am dat seama că mâna lui Dumnezeu deţinuse tot tim pul controlul. Am fi putut lovi o altă maşină, un tir sau un autocar. Ne-am fi putut răsturna, am fi putut rămâne înţepeniţi în pământul moale sau puteam să cădem în râu.
Sunt sigură că Dumnezeu trimite îngeri ca să-Şi protejeze copiii
Psalmii 34:7
Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
În mintea mea, mi-L imaginez ocupând scaunul şoferului în acea dimineaţă. Fără El, ar fi putut fi un weekend de nuntă foarte diferit.
Slavă Lui! El încă are totul sub control. Vă invit ca în fiecare zi să-I adu cem laude, să-I recunoaştem grija pe care o are faţă de noi şi să le spunem celorlalţi cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de doritor este să ne pro tejeze şi să ne mântuiască.
ELIZABETH VERSTEEGH ODIYAR
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
