Ezechiel 10
EZECHIEL 10
1. M-am uitat și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
2. Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i peste cetate!” Și el s-a vârât între roți sub ochii mei.
3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roți, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
4. Atunci, slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut de nor și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5. Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului celui Atotputernic, când vorbește.
6. Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roți.
7. Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară.
8. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.
9. M-am uitat și iată că lângă heruvimi erau patru roți: o roată lângă un heruvim și o roată lângă celălalt heruvim, dar roțile acestea străluceau ca o piatră de crisolit.
10. După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți.
11. Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.
12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roți dimprejur.
13. Am auzit cu urechile mele că roțile erau chemate „roți învârtitoare”.
14. Fiecare avea patru fețe: fața celui dintâi era o față de heruvim; fața celui de-al doilea, o față de om; a celui de-al treilea, o față de leu și a celui de-al patrulea, o față de vultur.
15. Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.
16. Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei.
17. Când se opreau ei, se opreau și ele, și când se înălțau ei, se înălțau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
18. Slava Domnului a plecat din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi.
19. Heruvimii și-au întins aripile și s-au înălțat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roțile cu ei. S-au oprit la intrarea porții Casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor.
20. Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi.
21. Fiecare avea patru fețe, fiecare avea patru aripi și sub aripile lor era ceva ca o mână de om.
22. Dar fețele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfățișare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
