Psalmii 141
Psalmii 141
1. Doamne, eu Te chem: vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
2. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3. Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!
4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor!
5. Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
7. Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8. De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9. Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!
10. Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
