Autoritatea Cuvântului întrupat
„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: ’Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.’” (Mat. 28,18)
În Matei 21,23, „pe când [Isus] învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: ’Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine ţi-a dat puterea aceasta?’” Isus a răspuns la această întrebare după moda rabinică, adică printr-o contra-întrebare: „Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” (vers. 25; vezi şi vers. 24-27). În dezbaterile rabinice, contra-întrebarea era destinată să îndrepte gândirea către răspunsul la întrebarea iniţială. Atunci când ei au refuzat să răspundă, Isus, la rândul Său, a refuzat să le dea un răspuns clar, pentru că, dacă ei refuzaseră să recunoască puterea lui Dumnezeu în lucrarea lui Ioan, nu mai avea rost să discute despre puterea Sa, care venea, de asemenea, de la Dumnezeu.
2. Ce ne spun următoarele texte cu privire la autoritatea lui Isus? Mat. 7,28.29; Marcu 1,21-27; Luca 8,22-25; 9,1; Ioan 5,25-27.
_________________________________________________________________________________________________
Autoritatea finală Îi aparţine lui Hristos, în calitate de Creator (Ioan 1,3) şi de Răscumpărător (Rom. 3,24) al nostru. El este, în acelaşi timp, Curtea Supremă şi norma absolută după care urmează să fie judecată viaţa fiecărui om. Autoritatea divină îşi găseşte centrul şi finalitatea în El. De aceea ne spun Evangheliile că învăţătura Lui producea uimire, pentru că El învăţa ca Unul care avea autoritate (Mat. 7,29).
Pretutindeni în Evanghelii, descoperim autoritatea mai mult decât omenească a Domnului Hristos. El a iertat păcatele (Marcu 2,10), a scos demoni (Marcu 3,15) şi a pretins dreptul de a judeca inimile oamenilor (Ioan 2,24.25) şi de a da viaţa veşnică (Ioan 10,28). Cu toate acestea, autoritatea pe care Domnul Hristos a exercitat-o în cadrul misiunii Sale pământeşti I-a fost garantată de Tatăl (Ioan 17,2). Tot ceea ce a făcut, inclusiv minunile pe care le-a săvârşit, a fost făcut întotdeauna în dependenţă de şi în conlucrare cu Tatăl Său (Ioan 5,19). În acelaşi timp, Domnul Hristos a avut o autoritate supremă, absolută (Mat. 28,18). De aceea, El le-a putut delega această autoritate ucenicilor Săi (Marcu 6,7) şi, în final, îi va judeca pe toţi oamenii (Ioan 5,27).
Trăim astăzi într-un timp în care este la modă să pui sub semnul întrebării autoritatea. Noi cum ar trebui să ne raportăm la autoritate? Ce factori ar trebui să ne determine răspunsul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
