Studiu suplimentar

Studiul 3

Vineri , 20 ianuarie 2012

 

„O, cât de ineficientă, cât de incapabilă sunt să exprim lucrurile care îmi clocotesc în suflet cu privire la misiunea lui Hristos!… Nu ştiu cum să vorbesc sau să consemnez cu pana vastul subiect al jertfei ispăşitoare. Nu ştiu cum să zugrăvesc subiectele în mod viu, aşa cum mi-au fost ele înfăţişate. Tremur de frică să nu cumva să folosesc cuvinte banale prin care să desconsider marele Plan de Mântuire.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, pag. 115

„Iubirea şi mila infinită a Domnului Hristos, sacrificiul pe care l-a făcut în favoarea noastră cer din partea noastră cea mai serioasă şi mai solemnă cugetare. Să stăruim mai mult asupra caracterului scumpului nostru Mântuitor. […] Când contemplăm în acest fel marile teme ale cerului, credinţa şi iubirea noastră vor deveni mai puternice, iar rugăciunile noastre vor fi mai mult şi tot mai mult ascultate de Dumnezeu, pentru că ele vor fi mai mult şi tot mai mult pline de credinţă şi de iubire… Va fi atunci o încredere mai statornică în Domnul Hristos şi o experimentare zilnică şi vie a puterii Sale de a-i mântui în mod desăvârşit pe toţi aceia care vin la Dumnezeu prin El.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, pag. 89

Întrebări pentru discuţie

– În Scriptură, Dumnezeu este înfăţişat ca fiind caracterizat de o mare dragoste pentru păcătoşi şi totodată de o mânie vehementă împotriva păcatului. Unii creştini încearcă să aleagă una dintre aceste două trăsături, considerând că ea ar constitui natura Sa. Putem afirma că dragostea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi este unul dintre principalele motive pentru care El manifestă mânie faţă de păcat?

– Cum te ajută concepţia despre sfinţenia lui Dumnezeu să înţelegi mai bine de ce mântuirea noastră a costat atât?

– Ce alte aspecte ale relatării din Geneza 22 ne ajută să înţelegem mai bine natura jertfei lui Hristos pentru noi? Cum reuşeşte ea să clarifice evenimentul pe care îl simbolizează?

Rezumat: Încă de la Geneza, Biblia ne în dreaptă atenţia spre moartea lui Hristos pe cruce, unde avea să îndure moar tea păcătosului, pentru ca să ne mântuiască de distrugerea veşnică pe care o aduce păcatul. Lucrarea Sa este descrisă atât de sugestiv în Isaia 53. Dacă ar fi fost nevoie de o dovadă că faptele nu ne pot mântui, găsim acea dovadă în moartea Fiului lui Dumnezeu pe cruce. Ce ar mai putea adăuga la aceasta omul decăzut?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO