[duminică, 2 februarie] Iubire și dreptate

 

 

În întreaga Scriptură, iubirea și dreptatea merg mână în mână. Adevărata iubire necesită dreptate, iar adevărata dreptate poate fi reglementată și aplicată numai prin iubire. Nu suntem obișnuiți să ne gândim la aceste două concepte împreună, dar aceasta numai pentru că atât iubirea, cât și dreptatea au fost puternic denaturate de omenire.

 

1. Cum pun în lumină Psalmii 33:5; Isaia 61:8; Ieremia 9:24; Psalmii 85:10 și 89:14 interesul lui Dumnezeu pentru dreptate?

 

Psalmii 33:5

„El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul”.

 

Isaia 61:8

„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic”.

 

Ieremia 9:24

 ^„Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul”.

 

Psalmii 85:10

„Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

 

Psalmii 89:14

„Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale”.

 

Aceste texte declară explicit că Dumnezeu iubește dreptatea (Psalmii 33:5; Isaia 61:8). În Scripturi, ideea de iubire și cea de dreptate sunt legate indisolubil și Dumnezeu este profund interesat ca în această lume să se facă dreptate și judecată.

 

Pe bună dreptate atunci, profeții condamnă constant tot felul de nedreptăți, inclusiv legi nedrepte, măsuri incorecte și năpăstuirea și asuprirea săracilor, a văduvelor și a oricăror altor persoane vulnerabile. Deși oamenii fac multe rele și nedreptăți, Dumnezeu este Cel care constant face „milă, judecată și dreptate pe pământ” (Ieremia 9:24). În consecință, în întreaga Scriptură, cei credincioși lui Dumnezeu așteaptă cu nerăbdare judecata divină ca pe un lucru bun, pentru că aduce pedepsirea celor care fac răul și a asupritorilor, dar și dreptate și eliberare pentru victimele nedreptății și ale asupririi.

 

De fapt, dreptatea și judecata constituie baza guvernării lui Dumnezeu. Guvernarea morală a lui Dumnezeu, bazată pe iubire, este dreaptă și neprihănită, cât se poate de diferită de guvernările corupte ale acestei lumi, care deseori perpetuează nedreptatea cu scopul câștigului și al puterii personale. La Dumnezeu „bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută” (Psalmii 85:10).

 

Iar Dumnezeu spune clar ce anume așteaptă de la noi. „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8). Dacă trebuie să reflectăm ceva din caracterul lui Dumnezeu, atunci iubirea – și dreptatea și mila care izvorăsc din ea – ar trebui să fie acel lucru esențial.

 

Care ar fi câteva exemple, inclusiv actuale, de judecată omenească denaturată? Cum am putea atunci să nu ne dorim ca judecata desăvârșită a lui Dumnezeu să vină într-o zi?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO