[sâmbătă, 14 decembrie] Ceasul de slavă: crucea și învierea

 

 

Text de memorat:

 

Ioan 18:37

„Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

 

Răstignirea și învierea lui Isus sunt punctul culminant al Evangheliei după Ioan. Primele 10 capitole acoperă în mare 3 ani și jumătate; capitolele 11 la 20, în schimb, acoperă aproximativ 1-2 săptămâni.

 

Cele patru evanghelii prezintă moartea lui Isus în moduri diferite. Deși relatările sunt compatibile, fiecare autor accentuează acele elemente-
cheie care rezonează în mod special cu temele evangheliei sale. Matei accentuează împlinirea Scripturii; Marcu pune accentul pe paralela dintre botezul lui Isus și cruce, iar Luca se concentrează pe cruce ca vindecare și salvare (episodul tâlharului de pe cruce).

 

Însă Ioan prezintă crucea ca pe întronarea lui Isus, legată în mod special de ideea sosirii ceasului, la care se face referire de mai multe ori pe parcursul cărții (Ioan 7:30; 8:20; 12:27). Ideea întronării este o imagine paradoxală, de vreme ce răstignirea era cea mai degradantă și rușinoasă formă de moarte folosită de romani. Acest contrast scoate în evidență descrierea profund paradoxală făcută de Ioan: Isus moare în rușine, dar aceasta reprezintă în același timp încoronarea Lui glorioasă ca Mântuitor.

 

 

Studiu Zilnic:

 

Biblia: Romani 14 – 1 Corinteni 4
1. Cum împlinea Pavel slujba Evangheliei?
2. Cum să ne raportăm la oamenii ce „fac dezbinări și tulburare”?
3. Ce anume nu au cunoscut niciunul din „fruntașii veacului acestuia”?
4. În ce „nu stă” Împărăția lui Dumnezeu?

 

Ellen G. White: „Calea către Hristos”, capitolul 12
5. Care este adevărata cauză a îndoielii și a scepticismului, în cele mai multe cazuri?

 

 

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO