Închinarea în Geneza: două clase de închinători
Studiul 1
25 iunie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Gen. 3,1-13; 4,1-4; 6,1-8; 12,1-8; 22,1-18; 28,10-22; Tit 1,2.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „«Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.» I-a fost frică şi a zis: «Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!»” (Gen.28,16.17)
Cineva spunea că suntem oameni şi că trebuie să ne închinăm la ceva. La ce ne închinăm însă este o cu totul altă problemă, de o importanţă extraordinară, mai ales în aceste zile din urmă, când se formează două grupe de închinători: cei care se închină Creatorului şi cei care se închină fiarei şi icoanei ei.
Totuşi, distincţia între aceste două grupe de închinători poate fi observată încă de pe primele pagini ale Bibliei. În istoria lui Cain şi Abel, vedem două tipuri de închinători: unul care se închină Dumnezeului adevărat, în felul în care se cuvine să ne închinăm Lui, iar celălalt angajându-se într-o închinare falsă. Închinarea celui dintâi este acceptată, iar închinarea celuilalt nu este acceptată, fiindcă prima se bazează pe mântuirea prin credinţă, iar cealaltă, ca toate formele greşite de închinare, se
bazează pe fapte. Ideea aceasta va apărea iar şi iar în toată Biblia. Un tip de închinare Îl are în centru numai pe Dumnezeu, puterea, slava şi harul Său, iar celălalt, are în centru omenescul şi eul.
