Haine care nu rezistă

Studiul 8

Marți , 17 mai 2011

După cum am văzut, Isaia i-a avertizat multă vreme pe oameni cu privire la judecată, dar el a adăugat lângă avertismente făgăduinţele încurajatoare ale lui Dumnezeu. După ce explică pedepsele Domnului care s-au abătut asupra pământului, Isaia se adresează israeliţilor care au aşteptat cu sinceritate împlinirea tuturor făgăduinţelor, dar care au dat uitării multele ocazii dificile, în care Domnul a fost alături de poporul Său.

5. Citeşte Isaia 51,6-8. Ce mesaj le transmite Domnul israeliţilor? Cu ce este asemănat pământul? Dar locuitorii lui? Ce speranţă ne transmite acest pasaj?

Isaia 51

6. Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

7. Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor.

8. Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”

Ştim cu toţii prea bine cât de repede se deteriorează hainele! Nu este nevoie de prea mult, pentru ca hainele cele mai scumpe şi mai frumoase să se strice. Ce asemănare potrivită pentru această lume şi pentru oamenii care o populează! Nici nu am venit bine pe lume şi deja trebuie să plecăm din ea! În Noul Testament, Iacov aseamănă existenţa noastră cu un abur (Iacov 4,14). Oricât ne-am zbate, până la urmă tot ce este în lumea aceasta se învecheşte şi dispare ca o haină!

Iacov 4

14. şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.

Însă Isaia compară lumea cu mântuirea lui Dumnezeu, cu neprihănirea Sa, cu haina neprihănirii lui Hristos, singura care aduce mântuire, o mântuire care durează veşnic. Domnul ne vorbeşte aici despre cele două opţiuni pe care le au la dispoziţie oamenii: moartea veşnică sau viaţa veşnică pe un pământ nou, care nu „se va preface în zdrenţe ca o haină” (vers. 6), ci va dura veşnic. Din zilele lui Adam şi Eva şi până la venirea lui Hristos, acestea au fost, sunt şi vor fi singurele două opţiuni finale ale omenirii. Ele se exclud reciproc. Fiecare trebuie să decidă în dreptul său ce va alege.

Citeşte Isaia 51,7. Ce înseamnă aceste cuvinte pentru noi, astăzi? Cum ne ajută faptul că avem Legea în inimă să ştim ce este bine de făcut? Faptul că avem această cunoaştere ne este suficient pentru a trece la împlinirea lucrurilor bune? Sau avem nevoie şi de altceva? De ce anume?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO