[marți, 14 noiembrie] Ca să moștenim viața veșnică

 

 

4. Citește Luca 10:27,28. Care a fost răspunsul învățătorului legii la propria întrebare?

 

Luca 10:27,28

„27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 28 „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică””.

 

Învățătorul legii pusese întrebarea și tot el a dat răspunsul: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta […] şi pe aproapele tău ca  pe tine însuţi” (Luca 10:27).

 

Care a fost reacția lui Isus? El a spus: „Bine ai răspuns” (Luca 10:28) și apoi l-a provocat pe tânărul învățător al legii să facă ceva în această privință, îndemnându-l: „Fă așa și vei avea viața veșnică” (Luca 10:28).

 

Majoritatea creștinilor oferă cu ușurință răspunsuri corecte la întrebări despre doctrină și credință. Mai greu le este când vine vorba să facă ceea ce știu că este bine și să urmeze calea în care cred. Mulți oameni, deși știu suficiente lucruri pentru a fi mântuiți, vor fi pierduți pentru că nu au pus în practică ce au știut. Da, atât de serioasă este această problemă. Simpla cunoaștere a faptului că trebuie să îi iubești pe Dumnezeu  și pe semeni nu este suficientă. Trebuie să și îi iubești.

 

5. Citește Iacov 2:17-22. Cum se leagă aceste versete de ceea ce i-a spus Isus învățătorului legii?

 

Iacov 2:17-22

„17 Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! 20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită”.

 

Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom citi Cuvântul Lui, ne vom ruga, Îi vom păzi poruncile și vom asculta de glasul Lui „cu tot sufletul”. Dacă eu spun că îi iubesc pe alții, dar nu îmi pasă de ceilalți din biserică sau dacă ignor nevoile altora atunci când pot să îi ajut, ce folos are credința mea? Creștinismul nu este doar un set precis de credințe, este un mod de viață.

 

„Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: «Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţivă! » fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” (Iacov 2:15,16).

 

Cât de mult îți pasă de binele altora? În ce măsură împlinești cuvintele apostolului Pavel: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4)? Prin harul lui Dumnezeu, cum poți învăța să îți pese mai mult de alții?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO