Studiu suplimentar

Studiul 10

Vineri , 04 martie 2011

„Satana a fost odată un înger onorat în cer, alături de Hristos. Faţa sa, ca şi a celorlalţi îngeri, era plină de blândeţe şi exprima fericirea. Fruntea sa era înaltă şi lată, arătând o mare inteligenţă. Înfăţişarea sa exterioară era perfectă; purtarea, nobilă şi maiestuoasă. Dar când Dumnezeu I-a spus Fiului Său «să facem om după chipul şi înfăţişarea Noastră», Satana a fost invidios pe Isus. El a dorit să fi fost consultat în privinţa creării omului şi, pentru că nu i se ceruse sfatul, s-a umplut de invidie şi de ură. Dorea să primească cele mai înalte onoruri în cer, alături de Dumnezeu.” – Ellen G. White, Experienţe şi viziuni, pag. 145

„Un mare defect al caracterului lui Saul era dorinţa lui de a fi lăudat. Trăsătura aceasta pusese stăpânire pe mintea şi faptele lui; totul era caracterizat de această dorinţă după laudă şi înălţare de sine. … Era ambiţia lui Saul aceea de a fi cel mai preţuit dintre toţi oamenii şi, când se cânta imnul acesta, în inima împăratului s-a aprins convingerea că David câştigase inima poporului şi că va domni în locul lui. Saul şi-a deschis inima făcând loc duhului invidiei, prin care sufletul lui a fost otrăvit.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 650

Întrebări pentru discuţie

1. Pentru câte lucruri trebuie să fim recunoscători? De ce este important să ne gândim la aceste lucruri şi nu la problemele noastre?

2. Poate invidia să fie bună vreodată? Poate ea să fie un punct de plecare pentru dezvoltarea personală? Argumentează.

3. Gândeşte-te la personajele biblice din studiul de săptămâna aceasta care au dat dovadă de invidie: îngerul cu poziţia cea mai înaltă din cer, împăratul lui Israel, conducătorii religioşi din Israel. Cu toţii deţineau poziţii înalte şi erau privilegiaţi. Cu toate acestea, ei s-au lăsat stăpâniţi de invidie şi au cules roadele ei amare. Putem deduce de aici că invidia este o problemă a inimii, a sufletului, şi nu un rezultat al împrejurărilor? De ce ajunge un om care se bucură de multe privilegii să se lase măcinat de invidie?

4. Ellen White a scris în Patriarhi şi profeţi (vezi citatul de mai înainte) că „un mare defect” al caracterului lui Saul era dorinţa lui de a fi lăudat. Doar un „mic” defect şi iată unde s-a ajuns! Ce înţelegem de aici despre pericolul de a nu ne birui toate slăbiciunile de caracter? Ce făgăduinţe biblice îţi dau speranţa şi încurajarea că biruinţa asupra acestor defecte este posibilă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO