COPILUL DIN NAZARET

Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:11

Ascultă ediția audio aici.

Fiecare copil poate acumula cunoștințe așa cum a dobândit Isus. Atunci când căutăm să-L cunoaștem pe Tatăl ceresc din Cuvântul Său, îngerii se vor apropia de noi, mintea ne va fi întărită, iar caracterul nostru va fi elevat și rafinat. Trebuie să ne asemănăm tot mai mult cu Mântuitorul nostru. Iar când privim frumusețea și grandoarea din natură, inima noastră începe să-L caute pe Dumnezeu. Când spiritul este uimit, sufletul este reînviorat prin intrarea în legătură cu Cel Infinit prin intermediul lucrărilor Sale. Comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune dezvoltă facultățile intelectuale și morale, iar puterile spirituale se fortifică atunci când medităm asupra lucrurilor spirituale.

Viața Domnului Isus a fost trăită în deplină armonie cu Dumnezeu. Cât a fost copil, El a gândit și a vorbit ca un copil, dar nicio urmă de păcat nu a pătat chipul lui Dumnezeu din El. Cu toate acestea, n-a fost scutit de ispite. Locuitorii din Nazaret erau proverbiali pentru decăderea lor. Proasta lor reputație se vede din întrebarea lui Natanael: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:46). Isus a fost pus în situații în care caracterul Său avea să fie probat. Era necesar ca El să fie permanent vigilent pentru a-Şi păstra puritatea. A fost supus la toate luptele pe care trebuie să le ducem și noi, ca să ne fie exemplu în copilărie, la tinerețe și la maturitate.

Satana era neobosit în eforturile lui de a-L învinge pe Copilul din Nazaret. Din primii ani ai vieții Sale, Isus a fost apărat de îngeri cerești, dar, cu toate acestea, viața Sa a fost o continuă luptă cu puterile întunericului. Faptul că ar putea exista pe pământ o viață necontaminată de păcat era un afront și un motiv de nedumerire pentru prințul întunericului. El nu a lăsat nefolosit niciun mijloc de a-L prinde în cursă pe Isus. Niciun copil de om nu va fi vreodată chemat să trăiască o viață sfântă în mijlocul unei lupte atât de înverșunate cu ispita cum a avut Mântuitorul nostru.

Părinții lui Isus erau săraci și depindeau de truda lor zilnică. El era obișnuit cu sărăcia, cu sacrificiul de sine și lipsurile. Experiența aceasta I-a fost de folos. În viața Sa de muncă nu existau clipe de lenevie, care să invite ispita. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 70–72)

Ce aș putea face ca mediul și cultura în care trăiesc să nu-mi modeleze caracterul?