Caleb: omul care a ştiut să aştepte

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Numeri 13,14; Iosua 14; Judecători 1,12-15.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa. Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belşug de răscumpărare!” (Psalmi 130,6.7)

Caleb a trecut atât prin vremurile cele mai bune ale lui Israel, cât şi prin vremurile cele mai grele. El a ştiut cum era sclavia. El a fost martor când Domnul Şi-a scos poporul cu braţ puternic din Egipt. El a văzut marea despicându-se în faţa lui Israel şi apoi înghiţind carele şi armata egipteană. El a fost la Muntele Sinai şi l-a văzut pe Moise aducând de pe munte Legea lui Dumnezeu. El a fost unul dintre primii care au văzut ţara Canaanului. Deşi nu din cauza greşelilor lui, el a trebuit să-şi petreacă anii cei mai buni ai vieţii rătăcind prin pustie împreună cu israeliţii. De asemenea, i-a văzut murind pe toţi cei din generaţia lui. În cele din urmă, la bătrâneţe, a fost în stare să intre în ţara Canaanului. Chiar şi atunci, el a dovedit curaj şi credinţă în Dumnezeu.

Caleb este un conducător care pare să acţioneze mai mult în spatele scenei, decât în faţă. În săptămâna aceasta, vom învăţa câte ceva din stilul lui blând de conducere. Vom ajunge să cunoaştem un mare conducător care a fost dispus să îşi asume riscuri şi să conducă prin exemplu. Cineva care a fost generos şi i-a încurajat pe tinerii conducători. Totuşi, dincolo de numeroasele trăsături de caracter pozitive ale lui Caleb, vom studia o istorie relevantă pentru noi, cei care trăim la sfârşitul istoriei pământului, aşteptând să intrăm în Canaanul ceresc.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO