Istorie şi povestire

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Geneza 39,6-12; Iosua 3,9-17; 1 Samuel 24,1-6; 1 Regi 12,1-16; Iov 1,1-12.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3,16.17)

Deşi majoritatea oamenilor spun că nu au o plăcere deosebită pentru studiul istoriei în sine, celor mai mulţi le place o povestire frumoasă. Fiecare civilizaţie are un repertoriu bogat de poveşti care explică (sau pretind că explică) originile, valorile, relaţiile şi structurile culturii ei. Adesea, aceste poveşti, transmise din generaţie în generaţie, sunt nişte mijloace de a transmite învăţături.

În veacul modern, povestirile au ajuns să ocupe un loc mai puţin important, deoarece oamenii caută fapte şi răspunsuri ştiinţifice pentru a explica viaţa. Totuşi, doar faptele nu pot să răspundă la întrebările cele mai semnificative ale vieţii. În zilele noastre, o generaţie nouă, numită adesea „postmodernă”, a redescoperit puterea povestirilor.

În sensul acesta, Biblia este o carte contemporană, deoarece este plină de povestiri. Acestea nu sunt legende, nu sunt „nişte basme meşteşugit alcătuite” (2 Petru 1,16), ci sunt relatări istorice şi personale, care descoperă adevărul despre Dumnezeu şi despre relaţia Lui cu neamul omenesc căzut. Povestirile acestea descriu oameni reali, care luptă cu probleme din viaţa reală, care au o relaţie cu Dumnezeu şi primesc de la El răspunsuri la problemele lor.

Fiecare povestire are nevoie de un context. În săptămâna aceasta, vom explora diferitele contexte istorice, cu scopul de a înţelege mai bine personajele pe care le vom studia pe parcursul trimestrului.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO