Credinţa şi consecvența

„Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4:2). Consecvența este o caracteristică a lui Dumnezeu, dar noi putem deveni ca El, prin lucrarea Sa în noi. A fi credincios înseamnă a rămâne statornic la ceea ce ştii că este bine, mai ales în focul bătăliilor spirituale. Conflictele spirituale dintre bine şi rău, dintre o atitudine corectă şi una greşită vor apărea cu siguranţă. Ele fac parte din lupta credinţei. Dar un creștin adevărat alege să fie credincios în orice situaţie. Dacă iubeşti bogăţiile, ai grijă să-I rămâi credincios lui Dumnezeu şi ia seama la avertizările Sale cu privire la pericolele iubirii de bani! Dacă îţi doreşti să ajungi celebru, rămâi credincios învăţăturilor despre smerenie din Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă te lupţi cu poftele păcătoase, rămâi credincios făgăduinţelor despre sfinţenie! Dacă îţi doreşti putere, rămâi credincios învăţăturilor lui Dumnezeu despre slujirea tuturor! Decizia de a te încrede necondiţionat în Dumnezeu şi cuvântul Său şi de a-I fi credincios este luată de multe ori într-o fracţiune de secundă, dar consecinţele sunt eterne.

1. Ce învăţăm din textele următoare despre credinţă?

Evrei 11:8-12, 17-19

8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12. De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

17. Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18. El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
19. Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

Romani 4:13,18-21

13. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

18. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.”
19. Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
20. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
21. deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

În ebraică, a fi credincios înseamnă a avea încredere. (În română înseamnă şi a crede în Dumnezeu, şi a fi loial.) Din rădăcina acestui cuvânt provine şi cuvântul „amin”, care înseamnă a fi ferm, solid. Credincioşi suntem atunci când am fost puşi la încercare şi am rămas fermi de partea planului lui Dumnezeu.

Când s-a pregătit să apară înaintea împăratului, reformatorul Martin Luther „s-a apropiat de Sfintele Scripturi și, cu emoţie, şi-a aşezat mâna stângă pe cartea sacră şi, ridicând mâna dreaptă către cer, a jurat să rămână credincios Evangheliei şi să-şi mărturisească credinţa neîngrădit, chiar dacă va trebui să-şi pecetluiască mărturia cu sângele său.” – J. H. M. d’Aubigné, History of Reformation, 1846, vol. 2, cartea 7, p. 260

Citeşte Apocalipsa 2:10. Ce înseamnă pentru umblarea noastră zi de zi cu Domnul să rămânem credincioşi „până la moarte”?