Dobândirea cunoașterii de Dumnezeu
Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi cunoaşterea Celui Sfânt este pricepere. (Proverbele 9:10; NTR)
Asemenea Mântuitorului nostru, ne aflăm în această lume pentru a sluji viului Dumnezeu. Suntem aici pentru a deveni ca Dumnezeu în caracter şi pentru a-L descoperi lumii printr-o viaţă de slujire. Pentru a fi conlucrători cu Dumnezeu, pentru a deveni ca El şi a descoperi caracterul Său, trebuie să-L cunoaştem corect. Trebuie să-L cunoaştem aşa cum Se descoperă El însuşi.
O cunoaştere a lui Dumnezeu este temelia oricărei educaţii adevărate şi a oricărei slujiri adevărate. Este singura apărare reală împotriva ispitei. Numai ea ne poate face asemenea lui Dumnezeu în caracter.
Aceasta este cunoaşterea de care au nevoie toţi aceia care lucrează pentru ridicarea semenilor lor. Transformarea caracterului, puritatea vieţii, eficienţa slujirii, îmbrăţişarea principiilor corecte, toate depind de o cunoaştere exactă a lui Dumnezeu. Această cunoaştere este pregătirea esenţială atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa viitoare. […]
Lucrurile din natură pe care le privim acum nu ne dau decât o idee vagă despre slava Edenului. Păcatul a întunecat frumuseţea pământului; asupra tuturor lucrurilor se pot vedea urmele lucrării răului. Şi totuşi, mult din ceea ce este frumos rămâne. Natura dă mărturie că Cineva infinit în putere, mare în bunătate, îndurare şi dragoste a creat pământul şi l-a umplut cu viaţă şi bucurie. Chiar şi în starea lor degenerată, toate lucrurile dezvăluie atingerea marelui Maestru. Ori încotro ne-am întoarce, putem auzi glasul lui Dumnezeu şi putem vedea dovezile bunătăţii Sale.
De la bubuitul solemn, cu tonalităţi grave, al tunetului şi de la vuietul neîncetat al bătrânului ocean până la ciripitul vesel care umple pădurile de cântec, zecile de mii de voci ale naturii îi aduc laude. Pe pământ, în mare şi pe cer, cu coloritul şi nuanţele lor minunate, aflându-se într-un contrast superb sau împletindu-se armonios, vedem slava Sa. Munţii cei veşnici ne vorbesc despre puterea Sa. Copacii, care îşi flutură verzile lor stindarde în lumina soarelui, şi florile, cu frumuseţea lor delicată, arată către Creatorul lor. Verdele viu care acoperă ca un covor pământul brun vorbeşte despre grija lui Dumnezeu pentru cele mai umile creaturi ale Sale. Peşterile submarine şi adâncimile pământului descoperă comorile Sale. […] Toată strălucirea şi frumuseţea care împodobesc pământul şi luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu.
Divina vindecare, pp. 409, 411-412
