Legea lui Dumnezeu și Sabatul reabilitate

Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt. (Apocalipsa 15:4)

În timp ce aceste cuvinte de încredere sfântă se înalţă către Dumnezeu, norii se retrag şi se vede cerul înstelat, nespus de glorios, în contrast cu firmamentul întunecat şi ameninţător de pe ambele părţi. Slava cetăţii cereşti răzbate prin porţile întredeschise. Apoi apare pe cer o mână care ţine două table de piatră închise ca o carte. Profetul spune: „Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă” (Psalmii 50:6). Acea lege sfântă, neprihănirea lui Dumnezeu, care a fost proclamată de pe Sinai în mijlocul tunetelor şi al focului, este regula pe baza căreia se face judecata. Mâna deschide tablele şi acolo se văd poruncile Decalogului, scrise parcă de o pană de foc. Cuvintele sunt atât de clare, încât toţi le pot citi. Memoria este trezită, întunericul superstiţiei şi al ereziei este alungat din toate minţile şi cele zece cuvinte ale lui Dumnezeu, scurte, cuprinzătoare şi autoritare, sunt expuse privirii tuturor locuitorilor planetei Pământ.

Este imposibil de descris groaza şi disperarea celor care au călcat în picioare legea sfântă a lui Dumnezeu, pe care El însuşi le-a dat-o. Ar fi putut să-şi compare caracterul cu principiile ei şi să-şi descopere defectele cât încă era timp pentru pocăinţă şi schimbare, însă, ca să fie pe placul lumii, ei i-au dat la o parte normele şi i-au învăţat şi pe alţii să o încalce. Au încercat să-i forţeze pe copiii lui Dumnezeu să-I profaneze Sabatul. Acum sunt condamnaţi chiar de legea pe care au dispreţuit-o. Văd că nu au nicio scuză. Ei au ales cui să slujească şi cui să se închine. „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi rol ce nu-I slujeşte” (Maleahi 3:18).

Oponenţii Legii lui Dumnezeu, de la preoţi şi pastori până la cei mai ne-niHemnaţi oameni, înţeleg într-un mod nou adevărul şi datoria lor. Prea târziu îşi dau seama că Sabatul din porunca a patra este sigiliul viului Dumnezeu. Prea târziu îşi dau seama de adevărata natură a sabatului lor fals şi de faptul că au clădit pe nisip şi au luptat împotriva lui Dumnezeu.

Tragedia veacurilor, pp. 639-640