Studiu suplimentar
Citeşte 1 Ioan în întregime, ca să obţii o imagine de ansamblu asupra acestei epistole importante.
„Cu cât anii treceau şi numărul credincioşilor creştea, cu atât Ioan lucra cu o şi mai mare credincioşie şi râvnă pentru fraţii săi. Vremurile erau pline de primejdii pentru biserică. Amăgiri satanice se găseau pre tutindeni… Unii care Îl mărturiseau pe Hristos pretindeau că iubirea Lui i-a eliberat de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, mulţi învăţau că este necesar să păzească obiceiurile şi ceremoniile iudaice şi că păzirea Legii, chiar fără credinţa în sângele lui Hristos, era îndestulătoare pentru mântuire. Unii susţineau că Hristos a fost un om bun, dar Îi tăgăduiau divinitatea. Alţii, care pretindeau a fi credincioşi cauzei lui Hristos, erau nişte amăgitori, căci în practică ei Îl tăgăduiau atât pe Hristos, cât şi Evanghelia Sa. Trăind în nelegiuire, ei înşişi aduceau rătăcirea în biserică. În felul acesta, mulţi erau împinşi în păienjenişul scepticismului şi al îndoielii.
Ioan s-a umplut de tristeţe când a văzut cum aceste rătăciri otrăvitoare se furişau în biserică. El a văzut primejdiile la care era expusă biserica şi a întâmpinat situaţia grea cu promptitudine şi hotărâre. Epistolele lui Ioan aduc un suflu al spiritului iubirii, ca şi cum ar fi scrise cu o pană muiată în iubire. Dar, când venea în legătură cu aceia care călcau Legea lui Dumnezeu şi totuşi pretindeau că trăiesc fără păcat, el nu ezita să-i avertizeze despre îngrozitoarea lor amăgire.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 461 (Casa de Editură „Viaţă şi Sănătate”, Bucureşti, 1999).
Întrebări pentru discuţie
1. Citeşte paragraful de mai sus. Să presupunem că Ellen White i-ar adresa bisericii de azi o scrisoare. Ce crezi că i-ar scrie? Care sunt problemele teologice cu care se confruntă biserica în prezent? Se aseamănă cu problemele pe care le-a înfruntat Ioan? Ce putem învăţa de la Ioan, cu privire la modul de a aborda aceste aceste învăţături greşite?
2. Ca adventişti, noi credem că ne-au fost încredinţate adevăruri pe care alte biserici nu le au. (În definitiv, nu prin acestea ne deosebim de ceilalţi creştini?) În acelaşi timp, cum putem noi, ca biserică, să reflectăm mai bine dragostea şi bunătatea care trebuie să însoţească întotdeauna mărturia noastră? Cum putem ajuta biserica, fie individual, fie ca grupă, să manifeste mai bine dragostea lui Dumnezeu? Este tulburător gândul că mulţi oameni care au fost atraşi de mesajul nostru nu l-au acceptat niciodată din cauza lipsei noastre de bunătate, milă şi dragoste. Trebuie să ne schimbăm atitudinea.
