Binecuvântați prin credință
Tomo, i-a zis Isus, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.
(Ioan 20:29)
M-am simţit ca Toma necredinciosul când mi-a povestit mama ceva ce nu mai pomenise niciodată. Pe 28 decembrie 2011, a împlinit 86 de ani şi, după ce a suferit două atacuri vasculare cerebrale, a devenit foarte fragilă. Simplul fapt că încă trăia era o minune a lui Dumnezeu pentru familia noastră. După ce tatăl meu a murit de cancer cu mulţi ani în urmă, mama, ca părinte singur, ne-a devenit foarte dragă surorilor mele şi mie şi s-a transformat într-un puternic punct de legătură între nepoţii şi strănepoţii ei tot mai numeroşi.
Chiar dacă are o vârsta înaintată, mama este foarte lucidă şi mi-a povestit că, pe când era copil, ea şi vărul ei Leonard au scăpat ca prin urechile acului de la a se scufunda cu un feribot. Auzisem despre accidentul de tren din Kendal, îmi mai povestise mama în copilărie despre el. E un moment care a rămas în memoria jamaicanilor şi despre care încă mai scriu uneori ziarele locale. Dar niciodată nu amintise nimeni despre scufundarea feribotului, care a trimis pe mulţi într-un mormânt acvatic, şi nici nu auzise nimeni de martori sau de supravieţuitori ai tragediei.
Am vrut să mi se confirme această poveste, aşa că, după ceva timp. am contactat arhivele ziarului Gleaner, cel mai vechi ziar din Jamaica. Cu ajutorul unui reputat jurnalist, am primit acces la biblioteca lor. Şi aici librarul a pus înaintea ochilor mei neîncrezători dovada de netăgăduit a ziarului din 28 decembrie 1936. Cap de afiş: „26 de morţi recunoscuţi în urma dezastrului din port din dimineaţa de Crăciun.” Pe prima pagină, lângă povestea regelui, care a renunţat la tron pentru a rămâne lângă femeia iubită, era relatarea răsturnării feribotului, care s-a soldat cu foarte multe pierderi de vieţi omeneşti.
Cele două relatări m-au făcut să mă gândesc la cât de diferită este istoria familiei mele, precum şi cursul istoriei omenirii datorită faptului că un Rege nu numai că a renunţat la tron, dar ne-a şi luat locul şi a murit în locul nostru. Iar acest eveniment nu poate fi contestat în istorie. Mărturia celor care au fost de faţă a fost înregistrată în Sfânta Scriptură pentru generaţiile care au urmat. Există binecuvântare pentru cei care nu se îndoiesc, ci cred in această istorie a mântuirii.
CLAUDETTE MORGAN-GREAVES
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
