El este dispus să ne asculte

 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.

(Psalmii 34:17)

Doi dintre copiii mei se căsătoriseră şi se mutaseră. E o bucurie când se întorc acasă şi ne vizitează şi mă încântă să îmi văd nepotul alergând prin casă.

Când copiii ne pleacă şi devin independenţi, ne bucurăm să îi vedem construindu-şi propriile case şi familii. Ne face plăcere să îi vizităm pentru a sărbători împreună reuşitele. Pentru că nu ne vedem în fiecare zi, ce bucurie e când ne sună pentru a ne aduce la zi cu ce mai este nou în viaţa lor! Ne place să le auzim vocile şi să aflăm cum o mai duc.

Ne e dor de ei! Sunt copiii noştri. Îi iubim. La urma urmei, noi i-am adus pe lume.

Gândurile acestea m-au dus cu mintea la Dumnezeu, Cel care ne-a creat, care ne-a dat darul existenţei în lumea aceasta, pentru a ne arăta iubirea Sa. Este Tatăl nostru din ceruri căruia îi pasă de noi şi care e dispus să ne asculte. Ne ştie pe de rost. Vede fiecare lacrimă care cade. Ştie totul despre fiecare dintre noi. Acesta este Dumnezeu: un Tată iubitor care nu îşi părăseşte copiii, care Se comportă cu fiecare ca şi cum ar fi singura persoană din lume. Aşteaptă cu răbdare fiecare moment în care ne deschidem inimile în rugăciune. Adoră să ne audă glasul şi I se face dor de noi atunci când nu îi vorbim. Am fost nerecunoscători, indiferenţi, nepăsători? Sau ne-am purtat ca nişte copii ai lui Dumnezeu, recunoscători, atenţi şi grijulii?

Suntem nedesăvârşiţi şi, cu toate acestea, ştim cum să avem grijă de copiii noştri şi ştim ce înseamnă să ne fie dor de ei. Ne-am da şi viaţa pentru ei. Pentru copiii Săi iubiţi, Dumnezeu a făcut şi mai mult decât atât. Să ne amintim întotdeauna că „nu numai că Hristos cunoaşte fiecare suflet, nevoile personale şi încercările acelui suflet, dar ştie şi toate încercările care frământă şi nedumiresc sufletul. Mâna Lui este întinsă cu o gingăşie plină de milă către fiecare copil al Său” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 183). Ce făgăduinţă!

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc” (Isaia 46:4). Draga mea, oricare ar fi situaţia în care te afli, fă-ţi puţin timp să stai de vorbă cu Dumnezeu. El va fi fericit să îţi audă vocea, iar tu te vei simţi binecuvântată.

ELIZA DOS SANTOS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO