Calea spre măreție
Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
(Matei 20:28)
Creştinii care se ghidează în viaţă după principiul slujirii sunt uşor de recunoscut. Ei nu umblă după lucruri mari pentru ei înșiși. Nu-și satisfac toate poftele personale. Ei iubesc oamenii şi le slujesc, recunoscând valoarea lor reală şi veşnică înaintea lui Dumnezeu. Când îi subordonăm pe oameni dorinţelor şi nevoilor noastre, pătăm cu egoism şi mândrie lucrarea pe care o facem. Noi suntem chemaţi să le slujim altora pentru binele lor, nu pentru binele nostru. Să lăsăm reputaţia noastră să-şi poarte singură de grijă!
Poate că suntem cercetători sau artişti eminenţi şi poate că avem daruri şi realizări remarcabile, însă trăsătura noastră distinctivă trebuie să fie spiritul de slujire. Toţi creştinii trebuie să posede acest spirit. Noi trebuie să ne facem utili, nu să atragem privirea asupra noastră.
„Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26).
Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul Hristos, cu atât mai mult ne bucurăm că ne-a chemat la El şi ne-a făcut slujitorii Săi. În firea noastră, ne este imposibil să trăim în aşa fel încât să-l aducem slavă lui Dumnezeu şi să contribuim la salvarea oamenilor. Fără locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt, suntem motivaţi de dorinţe egoiste, de înălţarea de sine şi de vanitate. Adevărul este totuşi că, la sfârşit, Dumnezeu ne va numi mari nu pentru că am căutat lucruri mari pentru noi înşine, ci pentru că am trăit ca să slujim.
Domnul Hristos aşază în inimile noastre o altă motivaţie în locul câştigului şi profitului personal. El nu Se va interesa de realizările personale în plan social, economic sau politic, ci ne va întreba: Cu ce ai contribuit tu la viaţa oamenilor şi la împlinirea nevoilor lor? „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40). Pentru Domnul nostru, secretul fericirii şi al succesului stă în capacitatea de a ne face utili, de a le sluji altora. Fericirea este rezultatul sigur al vieţii de slujire. Dovada acestui lucru ne este oferită de Omul din Nazaret.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
