Pacea minții

 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

(Filipeni 4:7)

Folosim cuvântul „pace” în mod frecvent, fără a şti exact ce înseamnă. Dicţionarele îl redau ca sinonim al cuvântului „linişte”. Când rostim cuvântul „pace”, ne gândim la calmul mării de după furtună, la libertatea de după război sau la repausul pe care ni-l aduce Sabatul după o săptămână de muncă grea.

Pacea pe care ne-o oferă Hristos nu este absenţa oricărei activităţi, nu este starea în care nu ne mai gândim şi nu mai facem nimic. Nu este ceea ce simţim când rămânem singuri, după ce copiii au plecat la şcoală şi avem la dispoziţie câteva ceasuri de răgaz. Nu aceasta este pacea pe care ne-o dă Domnul Hristos.

Pacea este starea de echilibru între miile de forţe care acţionează asupra minţii omeneşti, un echilibru ce nu poate fi atins fără încrederea în Dumnezeu. Fără această încredere, pacea adevărată este imposibilă. Existenţa oamenilor este plină de certuri şi conflicte nesfârşite, de zbateri şi de frământări. În această lume a păcatului, nu putem scăpa de spiritul de nemulţumire decât dacă îl primim pe Domnul Hristos.

Pacea este efectul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră, este echilibrul dintre îndatoririle şi necazurile noastre şi puterea şi capacitatea de a le face faţă. Pacea lui Hristos în noi este forţa care ne face în stare să fim la înălţimea situaţiei şi să dăm tot ce avem mai bun. Isus Hristos a venit ca să refacă acest echilibru pierdut. El ne aşază în suflet armonia cu voinţa divină.

Viaţa noastră este atât de des tulburată şi afectată de nechibzuinţă, de plăceri păcătoase, de gesturi nepotrivite, de preocupări nefolositoare şi de amintirea faptelor vinovate. Adeseori, oamenii caută să scape de problemele sufleteşti prin negarea lor sau prin abandonarea în valul distracţiilor şi al patimilor lumeşti. Însă discordia interioară poate fi tratată în mod eficient numai prin puterea de sus. Ne pierdem timpul dacă încercăm să scăpăm de ea prin soluţiile superficiale oferite de lume. Dacă ne dorim cu adevărat pacea, trebuie să-L lăsăm pe Hristos să se ocupe de motivaţiile noastre, de imaturitatea noastră emoţională, de păcatele trecutului. Numai când ne ridicăm deasupra tensiunilor lăuntrice prin dragostea lui Dumnezeu, ajungem să le stăpânim. Nu putem retrăi trecutul la nesfârşit. Nu ne putem ispăşi păcatele şi greşelile. Domnul Hristos ne dă pace şi iertare. Ne oferă o inimă nouă. Credinţa noastră în Tatăl ceresc iubitor va fi pe măsura păcii noastre. Mintea noastră îşi găseşte tihna în El.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO