Plătești?

 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
 Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

(Ioan 3:16)

Mă gândeam ce idee bună ar fi nu numai să citeşti toată Biblia, dar să o şi asculţi. Ai crede că o doză dublă în fiecare zi e binevenită, nu-i aşa? M-am gândit că aş deveni confuză să o ascult cronologic, aşa că am ales un format audio în care Vechiul şi Noul Testament, Psalmii şi Proverbele erau citite aleatoriu. Teoretic, era o idee foarte bună. Dar a apărut o problemă: timp de vreo două săptămâni am fost blocată la Leviticul şi Numeri. Şi când spun blocată, mă refer la faptul că mă simţeam ca şi cum aş retrăi zilnic aceeaşi zi. Începusem să ştiu legea ceremonială pe toate părţile.

Şi iată că a venit şi dimineaţa în care urma să trec de legea ceremonială. Eram atât de încântată! Aşa că poţi numai să îţi închipui cât de dezamăgită am fost când mi-am dat seama că în continuare citeam tot despre jertfe. Apoi am început să sap mai adânc. Şi iată ce m-a ajutat Dumnezeu să îmi amintesc.

Legea ceremonială a fost dată ca o zilnică aducere-aminte a faptului că păcatul este ceva îngrozitor şi pentru a arăta către sacrificiul suprem al jertfei lui Isus. Israeliţii, realmente, aveau un mod dureros de a-şi aminti zilnic ce însemna să păcătuiască şi cât de distructiv este păcatul. Şi Dumnezeu a creat un sistem prin care ei să vadă nu doar că păcatul este abominabil, ci şi cât de mult îi iubeşte El, trimiţându-L pe însuşi Fiul Său. Iar El este sacrificiul suprem şi final pentru toate păcatele noastre.

S-a schimbat astfel cu totul perspectiva mea despre legea ceremonială. A devenit ceva frumos, creat de Dumnezeu ca un legământ între El şi poporul Său. E ceva cu adevărat frumos când te gândeşti la ea astfel.
Moartea lui Isus a însemnat sfârşitul legii ceremoniale, însă cred că în continuare ar trebui să ne mai luăm timp în fiecare zi să ne uităm la viaţa noastră, la lumea noastră, să vedem ce teribil e păcatul şi cum ne poate distruge. Apoi să ne uităm la crucea lui Hristos şi să ne gândim la sacrificiul Lui suprem şi deplin. A putut plăti preţul şi a şi făcut-o.

Dacă nu îl laşi pe Isus să plătească pentru păcatele tale, cum vei putea plăti tu? Cu viaţa ta, fiind părtaş la moartea veşnică?

Pentru viaţa veşnică pe care ne-a pus-o înainte, plătită cu un preţ aşa de mare, să îi mulţumim zi de zi lui Dumnezeu cu toată fiinţa noastră.

ROBYN WILLIAMS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO