Iertarea, antidot pentru ură
Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
(Coloseni 3:13)
După tragedia din New York de la 11 septembrie 2001, multe familii ale victimelor cereau nu doar dreptate, ci şi răzbunare. Deviza unora dintre ei devenise „niciodată nu voi uita, niciodată nu voi ierta” şi era împărtăşită de mulţi din Statele Unite, chiar şi de aşa-zişii creştini născuţi din nou.
Contrar acestei atitudini, două mame au arătat ce înseamnă empatia şi iertarea. Fiul lui Phyllis Rodriguez a murit în World Trade Center, iar fiul lui Aicha el-Wafi’s Zacarias Moussaoui fusese condamnat la închisoare pe viaţă, dovedindu-se că a fost implicat în organizarea atacurilor. Tragedia prin care a trecut Aicha a făcut-o să-şi dorească să ajungă la toate familiile celor care muriseră în acea zi. La 14 luni după tragedie, ea a zburat în New York pentru a se întâlni cu familiile victimelor. Printre cei cu care s-a întâlnit, era doar o singură mamă care-şi pierduse fiul – Phyllis.
Aicha a spus următoarele cuvinte în deschidere: „Nu ştiu dacă fiul meu e vinovat sau nu, dar am vrut să vă spun cât de rău îmi pare pentru ceea ce li s-a întâmplat familiilor voastre. Cunosc din experienţă ce înseamnă suferinţa şi cred că, dacă o persoană comite un delict, aceasta trebuie judecată în mod obiectiv şi pedepsită.”
În acest mod, Aicha a reuşit să ajungă la inimile familiilor victimelor, care au putut să-i împărtăşească povestea durerii şi pierderii lor. Astfel că au simţit că între ei se stabilesc nişte legături. Cele două mame s-au legat încă de la început pentru că fiecare înţelegea durerea celeilalte. Empatia ne spune că, deşi suntem atât de diferiţi, avem multe elemente de bază comune. Empatia a ajutat-o pe Aicha să ajungă la inima americanilor, a căror cultură şi convingeri sunt total diferite de ale ei, şi tot empatia i-a dat putere lui Phyllis nu doar să stabilească o legătură cu Aicha, ci şi să treacă peste diferenţele evidente dintre ele, pentru a admite realitatea faptului că amândouă erau mame care suferiseră o pierdere cumplită.
Atitudinea generală s-a schimbat mai târziu, iar Phyllis şi Aicha au devenit prietene, împărtăşindu-şi adesea experienţa despre cum pot femeile să stabilească legături cu alte femei, în ciuda diferenţelor dintre ele. Povestea lor ne învaţă faptul că oamenii se aseamănă mai mult decât se diferenţiază, evidenţiind puterea vindecătoare a iertării şi empatiei.
CABLA BAKER
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
