Frumusețea apartenenței
Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
(Ioan 17:20,21)
Una dintre nevoile umane fundamentale este cea de apartenenţă. Azi lumea noastră este plină de oameni speriaţi şi singuri. De multe ori, ne înstrăinăm unii de alţii din cauza păcatului şi a egoismului. Alteori, ne izolăm de ceilalţi din cauza nerăbdării sau a neîncrederii. Cum vom putea, în condiţiile acestea, să ne împlinim nevoia de apartenenţă?
Vestea bună este că Dumnezeu a avut grijă de această trebuinţă a noastră prin Fiul Său, Isus Hristos. El ni S-a dăruit pe Sine şi, dacă îl acceptăm în viaţa noastră, intrăm într-o relaţie de apartenenţă.
Oamenii au fost creaţi pentru a fi iubiţi, iar lucrurile, pentru a fi folosite. Oa menii au fost creaţi pentru relaţii personale, iar obiectele, pentru a fi întrebuinţate. Ispita este să iubim lucrurile şi să folosim oamenii. Şi, când cedăm acestei ispite, rezultatul este nefericirea, care devine cu atât mai profundă în cazul relaţiilor de familie. Alte consecinţe sunt pierderea simţământului valorii personale şi aversiunea pentru faptul că suntem folosiţi.
În lumea de astăzi, oamenii au ajuns să-şi înjosească semenii într-un mod îngrozitor. Au ajuns să-i dorească pe alţii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce pot oferi. Să nu uităm că, ori de câte ori îi tratăm pe alţii ca pe nişte obiecte, îi înjosim. Ori de câte ori profităm de ei, le negăm statutul de copii ai lui Dumnezeu. Cel mai mare dar pe care l-am primit de la Dumnezeu este relaţia de apartenenţă. Apartenenţa este întotdeauna rodul iubirii. Cu toţii vrem să fim iubiţi, să fim utili, să fim preţuiţi. Şi realitatea este că nu putem deveni maturi şi nu putem gusta împlinirea dacă nu suntem capabili să oferim şi să primim iubire. Şi, odată ce am cunoscut dragostea Sa, suntem datori să le vorbim despre ea şi altora. Dovada experienţei creştine nu este ceea ce facem pentru instituţia bisericii, ci ceea ce facem în relaţia noastră cu oamenii.
Mesajul Evangheliei nu constă din ceea ce cere Dumnezeu de la noi, ci din ceea ce El ne dăruieşte: Persoana Sa, dragostea Sa, iertarea Sa.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
„… oamenii au ajuns să-şi înjosească semenii într-un mod îngrozitor. Au ajuns să-i dorească pe alţii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce pot oferi”. Aceasta confuzie generata de inconstienta iubire de sine, care atat de des depaseste si apoi anihileaza iubirea fata de celalat, inclusiv in cazul modernelor lovestory serbate de ‘San Valentino’, se poate produce, cu-atat mai dramatic, chiar si in relatia cu Dumnezeu, inima noastra fiind prea usor cucerita de diversele binecuvantari ale Datatorului, si pierzand din vedere valoarea adevaratului „margaritar de mare pret”, care merita cu prisosinta sacrificarea idolatriei oricaror alte valori!
Iata dovada: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, – podoaba şi slava, da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde. Printre preaiubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale!” (PS.45:1-11).