În sanctuar, doar marele-preot putea veni în prezența Domnului în Sfânta Sfintelor, numai în Ziua Ispășirii și învăluit în fumul de tămâie care să îl protejeze, altfel ar fi murit (Leviticul 16:2,12,13). Isaia L-a văzut pe Domnul, chiar dacă nu era mare-preot și nu a ars tămâie. Templul s-a umplut de fum (Isaia 6:4), ceea ce ne amintește de norul în care s-a arătat slava lui Dumnezeu în Ziua Ispășirii (Leviticul 16:2). Cuprins de teamă și crezând că este pierdut (Exodul 33:20; Judecătorii 6:22,23), Isaia a strigat, recunoscându-și păcatul lui și păcatele poporului său (vezi mărturisirea marelui-preot în Ziua Ispășirii – Leviticul 16:21). „Stând așa cum era, în lumina deplină a prezenței divine, în sanctuar, și-a dat seama că, în nedesăvârșirea și neputința lui, nu era în stare să aducă la îndeplinire misiunea la care fusese chemat.” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 308

 

3. De ce a atins unul dintre serafimi buzele lui Isaia cu un cărbune aprins de pe altar?

 

Isaia 6:6,7 

„6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!””

 

Serafimul i-a explicat că, atingându-i buzele, vinovăția și păcatul lui erau îndepărtate. Nu este specificat ce păcat anume, dar probabil că nu trebuie limitat doar la vorbirea greșită, pentru că buzele nu se referă doar la vorbire, ci și la persoana care le rostește. După ce fost curățat din punct de vedere moral, Isaia a putut să Îi aducă laudă lui Dumnezeu.

 

Focul este un agent purificator, pentru că arde necurățiile (Numeri 31:23). Dar serafimul a luat un cărbune din focul sfânt necurmat de pe altar, pe care Însuși Dumnezeu îl aprinsese (Leviticul 6:12). Astfel, serafimul l-a făcut pe Isaia să devină sfânt și curat. La sanctuar, cu cărbunele de pe altar se aprindea tămâia (Leviticul 16:12,13). Dar serafimul atinge cărbunele de buzele lui Isaia, nu de tămâie. Ozia a vrut să ardă tămâie, dar Isaia a ajuns să fie el tămâia! Focul sfânt aprinde tămâia pentru ca Locașul Domnului să se umple de mirosul ei sfânt; la fel îl aprinde pe profet ca să răspândească solia sfântă. În Isaia 6:8 și mai departe vedem că Dumnezeu îl trimite pe Isaia la poporul Său.

 

Recitește reacția lui Isaia (Isaia 6:5) la vederea sfințeniei lui Dumnezeu. Care a fost singura soluție la problema păcatului? Ce s-a întâmplat la cruce?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO