Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui sunt înţelepciunea şi puterea. (Daniel 2:20)

În apele din jurul Groenlandei sunt aisberguri de toate mărimile. Uneori sloiurile mai mici de gheață merg într-o direcție, în timp ce ghețarii mari merg în alta. Vântul de la suprafață împinge sloiurile mai mici, în timp ce masele uriașe de gheață sunt purtate de curenții puternici ai oceanului. Când ne gândim la apariția și căderea națiunilor de-a lungul istoriei, putem să asemănăm mișcarea lor cu vântul de suprafață și curenții oceanelor. Vântul reprezintă tot ce poate fi schimbat și imprevizibil, ca de exemplu voința omului. Dar, simultan cu rafalele și cu furtuna, mai lucrează o forță, chiar mai puternică și foarte asemănătoare curenților oceanului. Această forță este mișcarea sigură a scopurilor înțelepte și suverane le lui Dumnezeu. Ellen G. White spunea: „Ca stelele în vastul circuit al drumului rânduit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă și nici întârziere.” – Hristos, Lumina lumii, p. 32. Deși ridicarea și căderea națiunilor, ideologiilor și partidelor politice par să se datoreze doar acțiunii omului, Daniel 2 ne arată că Dumnezeul cerului este Cel care conduce istoria omenirii spre finalul ei măreț.

Studiu la rând:
Iov 13–19
Evanghelizare, subcapitolul „Relația dintre evanghelist și pastor”