4. De ce a rostit Neemia un blestem împotriva celor care nu și-au respectat înțelegerea?

Neemia 5:12,13
12. Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţine cuvântul.
13. Şi mi-am scuturat mantaua, zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul, şi aşa să fie scuturat omul acela, şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a ţinut de cuvânt.

Deși conducătorii se învoiseră să înapoieze ce luaseră, Neemia nu s-a mulțumit doar cu cuvinte. El avea nevoie de dovezi concrete, de aceea i-a pus să jure înaintea preoților că își vor ține cuvântul. Astfel se dădea validitate legală în caz că ar fi trebuit să se facă din nou referire la această înțelegere.

Dar de ce a rostit el un blestem? Neemia a îndeplinit un act simbolic, strângându-și mantaua de parcă ar fi vrut să strângă ceva în ea și apoi scuturând-o, ca semn că a pierdut ce era în ea. Tot așa, cei care nu respectau acest jurământ aveau să piardă totul. În acele vremuri se obișnuia să se rostească blesteme pentru a impresiona mintea celorlalți să vadă semnificația unei legi sau a unei reguli. Probabilitatea de a acţiona direct împotriva unei legi era mai mică dacă nerespectarea era asociată cu un blestem. Se pare că Neemia a simțit că aceasta era o problemă atât de importantă, încât era nevoie să facă ceva drastic pentru a crește șansele de succes.

5. Ce ne învață următoarele versete din Vechiul Testament despre sfințenia jurămintelor?

Numeri 30:2
Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.

Deuteronomul 23:21-23
21. Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul Dumnezeul tău îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat.
22. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
23. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău şi pe care le vei rosti cu gura ta. 

Eclesiastul 5:4,5
4. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o.
5. Mai bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti. 

Leviticul 19:12
Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.

Geneza 26:31
S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

Vorbirea este un mare dar pe care Dumnezeu li l-a dat oamenilor, este ceva ce ne face cu totul diferiţi de animale. Cuvintele noastre au putere, chiar pentru viață sau moarte. De aceea trebuie să fim foarte atenți ce spunem, ce promitem și ce angajamente ne luăm. Este important ca faptele noastre să fie în conformitate cu cuvintele. Câți oameni nu au fost îndepărtați de la creștinism de cei ale căror vorbe păreau creștinești, dar ale căror acțiuni nu aveau nimic de-a face cu creștinismul?

Gândește-te ce impact au cuvintele tale asupra altora. Cum putem învăța să fim mai atenți ce spunem, când spunem și cum spunem?