Este ușor să ni se facă dor de Eden. Când citim scurta descriere a grădinii pe care Dumnezeu a creat-o ca să fie căminul primilor oameni, în inimile noastre se aprinde un licăr de dor. Poate nu înțelegem cum ar funcționa o astfel de lume, dar simțim că am vrea să experimentăm.

Se pare că Dumnezeu a avut un simțământ de satisfacție și desăvârșire: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Dumnezeu a creat ceva frumos, dar și funcțional. Designul era splendid, atât ca formă, cât și ca aspect practic. Era plin de viață și culoare, dar, totodată, nu îi lipsea nimic pentru ca viața să fie înfloritoare. De aceea, nu este surprinzător faptul că Dumnezeu S-a oprit să privească la lumea pe care El o făcuse și care era „foarte bună”.

2. Citește Geneza 1. Ce crezi că vrea să spună prin repetarea afirmației „iată că erau foarte bune”? (vers. 4,10,18,25 și 31)

4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 

18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. 

Deși Biblia a fost scrisă după căderea omului în păcat, găsim în ea multe pasaje care vorbesc despre lucrurile minunate din natură, ca, de exemplu, Iov 38 – 41 și Psalmul 148. Să ținem cont că aceste pasaje nu descriu lumea de dinainte de căderea în păcat, așa cum era când a fost creată, ci folosesc timpul prezent când vorbesc despre elemente din natură pentru care este încă evident acel calificativ iniţial dat de Dumnezeu: „foarte bune”.

Și Domnul Isus a dat exemple din lumea naturală despre bunătatea și grija lui Dumnezeu (Matei 6:26,28-30), îndemnându-ne să ne încredem în El și să apreciem darurile simple și minunate din jurul nostru. Dacă deschidem ochii și privim la minunile din natură, putem înţelege că suntem beneficiarii unor daruri minunate din partea Creatorului. Ca răspuns, noi ar trebui ca, și în încercări, să fim recunoscători, mulţumitori și supuși faţă de Dătătorul vieții.

Ca adventiști de ziua a șaptea, care preţuiesc lumea creată de Dumnezeu și așteaptă Împărăția Sa, ar trebui să ne dăm seama că frumusețile, binele și bucuriile pe le vedem și le simțim în lume sunt licăriri din ceea ce a fost lumea noastră cândva și ce va fi din nou.

Ce apreciezi în mod special din minunile creației? În viața ta zilnică, cum Îl poți cunoaște mai bine pe Domnul prin minunile lumii naturale?

Studiul biblic audio:

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO