Eclesiastul 12
Eclesiastul 12
1 Dar adu-ţi* aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când* vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;
3 până nu încep să tremure paznicii caseia şi să se încovoaie cele tarib până nu se opresc cei ce macinăc căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestred
4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţăe când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor* se aude înăbuşit,
5 te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa* lui cea veşnică, şi bocitorii* cutreieră uliţele;
6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână;
7 până nu se* întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi* până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care* l-a dat.
8 O, deşertăciune* a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
9 Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit* un mare număr de zicători.
10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.
12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă* învăţătură oboseşte trupul.
13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te* de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice* faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
