[miercuri, 12 martie] Parabola lui Hristos despre vie

 

 

În parabola despre stăpânul viei, din Matei 21, Isus continuă de unde a rămas Isaia 5, făcând mai multă lumină asupra caracterului și acțiunilor Stăpânului viei pentru via Lui.

 

5. Citește Matei 21:33-39 având în minte în mod special întrebarea din Isaia 5:4. Ce ar mai fi putut face gospodarul viei și nu a făcut?

 

Matei 21:33-39

„33 Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară. 34 Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. 35 Vierii au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel. 37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ 38 Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui’. 39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât”.

 

Isaia 5:4

„Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?”

 

Prima parte a parabolei lui Hristos citează direct din cântarea din Isaia 5 despre stăpânul viei și via lui. Apoi Domnul Isus adaugă că stăpânul viei „a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară” (Matei 21:33). Dar când Stăpânul viei Și-a trimis de două ori slujitorii (profeții) să adune recolta, cei care au arendat via de la El I-au bătut și ucis slujitorii (Matei 21:34-36). În cele din urmă Și-a trimis Fiul (Isus), spunând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu” (Matei 21:37). Dar ei L-au ucis și pe Fiul Lui, spunând: „«Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.» Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât” (Matei 21:38,39).

 

Ce-ar mai fi putut face? Tatăl ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său preaiubit (Ioan 3:16). Conflictul cosmic nu ar fi putut fi rezolvat prematur prin exercitarea puterii divine, ci necesita mai întâi o demonstrare publică a caracterului lui Dumnezeu. Această demonstrare s-a produs în cadrul lucrării lui Hristos (Romani 3:25,26; 5:8). Ce am putea cere mai mult decât ca Dumnezeu (prin Hristos) să Se dea pe Sine la moarte pentru noi, pentru a ne putea îndreptăți fără a-Și compromite în vreun fel dreptatea și dragostea desăvârșită?

 

Evenimentul crucii demonstrează că Dumnezeu a făcut tot ce se putea face pentru a diminua și elimina răul, dar fără a distruge mediul propice dezvoltării iubirii adevărate. Dacă ar fi avut la dispoziție vreo altă cale de preferat, Dumnezeu nu ar fi ales-o? Deși oamenii suferă profund în acest conflict cosmic, Dumnezeu Însuși suferă cel mai mult. Când privim la Calvar, putem într-adevăr vedea ce suferință I-a provocat păcatul lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, atât de sfântă era libertatea inerentă iubirii încât Hristos a fost dispus să îndure toate acestea pentru noi.

 

Citește Isaia 53:4. Ale cui „suferințe” și „dureri” le-a purtat Hristos pe cruce? Ce a făcut Dumnezeu pentru tine și care a fost prețul plătit pentru salvarea ta?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO