[marți, 11 martie] „Cântarea Preaiubitului meu”

 

 

În moduri incredibile, Dumnezeu Și-a manifestat iubirea și dreptatea în cadrul conflictului cosmic. Cu toate acestea, unii s-ar putea întreba: Ar fi trebuit Dumnezeu să fi făcut mai multe decât a făcut pentru a preveni și/sau a înlătura răul? Am văzut planul general al conflictului cosmic care indică faptul că Dumnezeu a acționat astfel încât să respecte voința liberă necesară pentru dezvoltarea deplină a relației de iubire dintre El și omenire. Mai mult, El a acționat aparent în cadrul unor constrângeri morale, sau reguli de luptă, în contextul unei dispute cosmice cu privire la caracterul Său, dispută care poate fi soluționată numai prin demonstrarea iubirii Sale.

 

4. Cine vorbește și despre cine în Isaia 5:1-4? Pe cine reprezintă via și stăpânul viei? Ce înseamnă acțiunile stăpânului și care este rezultatul?

 

Isaia 5:1-4

„Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2 I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3 „Acum dar – zice Domnul –, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea! 4 Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?”

 

În aceste versete, Isaia cântă un cântec despre via Preaiubitului său. Stăpânul viei este Dumnezeu Însuși, iar via reprezintă poporul lui Dumnezeu (vezi, de exemplu, Isaia 1:8; Ieremia 2:21). Dar implicațiile de aici pot fi în același timp extinse în raport cu lucrarea mai amplă a lui Dumnezeu în această lume. Potrivit acestor versete, stăpânul viei (Dumnezeu) a făcut tot ce ar fi fost rezonabil de așteptat de la El pentru a asigura prosperarea viei Sale. Ea ar fi trebuit să producă struguri buni, dar a produs numai „struguri sălbatici”, pe care alte traduceri îi numesc „lipsiți de valoare”. Într-adevăr, expresia ebraică de aici ar putea fi tradusă literal cu „fruct puturos”. Via lui Dumnezeu produce struguri putreziți.

 

Isaia 5:3 trece la Dumnezeu Însuși, care vorbește, invitând poporul să „judece” între El și via Lui. Iar în Isaia 5:4, Dumnezeu Însuși pune cea mai importantă întrebare: „Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?” Ce-ar mai fi putut face? Cât de fascinant este faptul că El le cere chiar și altora să judece ceea ce a făcut!

 

Când privești la Domnul Isus răstignit, când Dumnezeu S-a adus pe Sine Însuși jertfă pentru toate păcatele noastre, întrebarea – „Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut?” – capătă o semnificație cu totul uimitoare!

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO