[marți, 7 ianuarie] Relație condiționată
Dumnezeu invită fiecare persoană la o relație strânsă de iubire cu El (vezi Matei 22:1-14). Răspunsul adecvat la această chemare implică ascultarea de porunca lui Dumnezeu de a-L iubi pe El și pe semenii noștri (vezi Matei 22:37-39). Va avea parte de beneficiile acestei relații cu Dumnezeu doar omul care decide de bunăvoie să-I accepte iubirea.
4. Studiază Osea 9:15; Ieremia 16:5; Romani 11:22 și Iuda 21 și meditează la posibilitatea ca privilegiile iubirii lui Dumnezeu să fie respinse și chiar pierdute.
Osea 9:15
„Toată răutatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scârbit de ei. Din pricina răutăţii faptelor lor, îi voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate căpeteniile lor sunt nişte îndărătnici”.
Ieremia 16:5
„Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Să nu intri în nicio casă de jale, să nu plângi în ea şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea”.
Romani 11:22
„Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu”.
Iuda 21
„…ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică”.
În aceste texte și în altele, bucuria de a avea parte de privilegiile unei relații de iubire cu Dumnezeu este condiționată de răspunsul omului la iubirea Lui. Cu toate acestea, nu ar trebui să facem greșeala de a crede că Dumnezeu Se oprește vreodată din a iubi pe cineva. După cum am văzut, dragostea lui Dumnezeu este veșnică și, deși în Osea 9:15 Dumnezeu spune despre cei din poporul Său: „Nu-i mai pot iubi”, este important să nu uităm că ulterior în aceeași carte Dumnezeu declară: „Îi voi iubi cu adevărat” (Osea 14:4). Osea 9:15 nu poate însemna că Dumnezeu nu Își mai iubește deloc poporul, ci cel mai probabil se referă la caracterul condiționat al unui aspect sau privilegiu din cadrul relației cu Dumnezeu. Iar modul în care răspundem la iubirea Lui este esențial pentru continuarea acestei relații. „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu” (16:27).
Aceste texte și altele ne învață că păstrarea privilegiilor unei relații mântuitoare cu Dumnezeu depinde de acceptarea de către noi a iubirii lui Dumnezeu (care implică dispoziția de a fi canale ale acelei iubiri). Din nou, lucrul acesta nu înseamnă că iubirea lui Dumnezeu dispare vreodată. Așa cum nu putem opri soarele să lumineze, dar ne putem feri de razele lui, nu putem opri iubirea eternă a lui Dumnezeu, dar putem respinge definitiv o relație cu El, renunțând astfel la ceea ce oferă ea, în mod special la perspectiva vieții veșnice.
Cum pot oamenii vedea și simți realitatea iubirii lui Dumnezeu, fie că răspund sau nu la ea? De exemplu, cum transmite natura, chiar și după păcat, dragostea Lui?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
