[luni, 6 ianuarie] Iubirea pecetluită prin legământ

 

 

Biblia descrie adesea relația specială de iubire dintre Dumnezeu și noi folosind metafore legate de familie și legături de rudenie, în mod special metafora iubirii maritale sau materne. Acestea sunt folosite mai ales pentru a descrie relația dintre Dumnezeu și poporul cu care a încheiat un legământ. Este o relație de iubire pecetluită prin legământ, care implică nu numai dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său, ci  și așteptarea ca poporul să accepte această iubire și să Îl iubească, la rândul lui, pe Dumnezeu (și pe alții).

 

3. Ce stă la baza legământului dintre Dumnezeu și popor, conform explicației din Deuteronomul 7:6-9?

 

Deuteronomul 7:6-9

„6 Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. 7 Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. 8 Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri – pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. 9 Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui”.

 

Deuteronomul 7:9 descrie un tip special de iubire pe care Dumnezeu o manifestă față de cei din poporul cu care a făcut un legământ, o relație care depinde parțial de fidelitatea sau lipsa lor de fidelitate. Iubirea lui Dumnezeu nu este condiționată, dar relația de legământ cu poporul Său este. Cuvântul tradus prin „îndurare” în Deuteronomul 7:9, ḥesed, redă exact aspectul de legământ al iubirii divine (și nu numai). Ḥesed este deseori folosit pentru a descrie măreția milei, bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Printre altele, ḥesed face referire la blândețea sau la dragostea statornică față de o persoană în cadrul unei relații existente de iubire reciprocă. De asemenea, descrie un sentiment care inițiază o astfel de relație, cu speranța că cealaltă parte va manifesta la rândul ei această bunătate iubitoare. Ḥesed-ul lui Dumnezeu arată că îndurarea Lui iubitoare este total demnă de încredere, consecventă și persistentă. Totuși, în același timp, primirea privilegiilor care vin odată cu ḥesed este condiționată, depinde de disponibilitatea poporului Său de a asculta și de a se achita de partea din relație (vezi 2 Samuel 22:26; 1 Împărați 8:23; Psalmii 25:10; 32:10; 2 Cronici 6:14).

 

Iubirea statornică a lui Dumnezeu este baza tuturor relațiilor de iubire, iar noi nu am putea niciodată egala acea iubire. Dumnezeu nu doar că ne-a adus la existență din proprie inițiativă, dar, prin Hristos, S-a dat pe Sine de bunăvoie pentru noi. Citește Ioan 15:13. Fără îndoială, expresia supremă a iubirii lui Dumnezeu este faptul că Domnul „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8).

 

Cum poți păstra constant în gândurile tale realitatea iubirii lui Dumnezeu? De ce este important să faci lucrul acesta?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO